Ceva in mine nu-mi da pace. Caut un raspuns, dar nu stiu cum sa pun intrebarea. Ceva imi spune: „Scrie!” Si eu ma intreb: ce sa scriu? Despre ce? Apoi niciun gand nu vrea sa-si mai faca simtita prezenta, sunt parca in spatiu dintre ganduri, si stiu ca nu este un loc rau in care sa fii, dar de ce indemnul de a scrie daca nu am despre ce?Si apoi fluxul vine.

Am plecat din lumea mea, mi-am luat toate amintirile in doua valize si am plecat departe de tot ce imi era cunoscut, apropiat, dar si departe de toata durerea. Recunosc am vrut ca lumea sa creada ca sunt puternica si ca fac un pas curajos, dar eu fugeam de mine si de lume. Nu mai aveam cum sa stau, imi era teama ca toate mastile vor cadea una cate una si eu voi deveni eu.

Nu eram si nu sunt nici acum pregatita sa fac cunostinta cu lumea, sa ma vada asa cum sunt, dezbracata de povestile pe care le-am creat despre mine, ei nu au cum sa stie cine sunt eu cu adevarat. Mi-am petrecut copilaria, adolescenta si viata de adult in minciuna. Am creat un personaj in care am inceput sa cred atat de mult, incat am uitat cine sunt eu cu adevarat. Mi-am impus limite, peste limite. Mi-am creat obstacole, m-am considerat victima si am jucat acest rol, an dupa an. Am devenit experta in a amagi si a ma amagi. Am adaugat masca, dupa masca pana cand aproape ca m-am sufocat.

De ce am plecat? Pentru ca nu mai puteam sa joc acest joc. Nu imi mai stiam povestile, incepeam sa uit ceea ce devenisem, asa ca am plecat sa ma caut, am ales singuratatea, izolarea. Am ales sa raman eu cu mine si sa smulg masca dupa masca.

Nu sunt, n-am fost si nu voi fi niciodata:

• Fiica perfecta
• Sora perfecta
• Sotia perfecta
• Prietena perfecta
• Colega perfecta
• Mama perfecta

Desi cred in perfectiunea ce o reprezint prin faptul ca am primit viata si am fost creata dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, stiu ca pentru niciun om nu pot reprezenta intruchiparea perfectiunii. In lume e greu sa iubesti omul in totalitate, fara sa vrei sa-l schimbi, sa-l faci pe placul tau. Neconditionat este un cuvant ce nu-si cunoaste adevarata valoare. Iar eu nu pot sa ma schimb pentru nimeni. Uite unde am ajuns incercand sa fac asta.

Am fugit de acea lume … pentru ca toate vocile, din toate partile ma vroiau altfel si eu nu mai puteam sa fiu pe placul lor. Obosisem, ma plictisisem sa fiu o papusa pe sfoara si sa fiu trasa in toate partile. Sa fiu impinsa catre scopurile si visele altora, sa lucrez la ele si sa nu mai am timp sa imi amintesc de mine si de visele mele.

Acum stau departe de tot de toate si imi ling ranile lasate de mastile negre si grele. Am creat o fortareata in jurul meu, e atat de greu sa patrunzi in profunzime, insa am obosit sa car acest zid dupa mine in fiecare zi, ora, minut. Asa ca am decis sa-mi dau fiecare masca jos.

AICI! ACUM! SI PENTRU TOTDEAUNA! SA GASESC DRUMUL SPRE CASA ALATURI DE TINE!