Zambeste! Timpul trece!

Timpul trece! Am scris cateva paragrafe pe care imediat le-am sters! De ce? Pentru ca ceva in mine a zis: Destul, ori faci asta cu simt de responsabilitate, ori te poti intoarce la viata ta uitand de acest blog, lasand in urma drumul tau inapoi acasa. Si mi-am imaginat cum ar fi daca as face asta si inima mi-a stat.

Nu stiu cati dintre noi recunosc atunci cand viata lor nu arata asa cum si-au imaginat, cati sunt aceia care se mint si isi inchipuie ca nimeni nu o sa-si dea seama cat sunt de nefericiti cu ceea ce au facut din viata lor? Pentru ce sa ne mintim, pentru ce sa continuam sa ne ducem zilele in intunericul mastilor?

Astazi este despre acceptare! Azi accept ca am asteptat ani de zile sa ma apuc de scris, sa slabesc, sa fac actorie, sa fiu saptamanal in dojo, sa zambesc, sa cant (chiar daca nu am voce), sa meditez, sa citesc, sa fac orice ma face fericita. Accept ca mi-am trait viata pasiv. Am asteptat sa se faca noapte si sa ma culc in ultimii 10 ani. Inca din vremea studentiei incepusem cu aceste obiceiuri nepotrivite pentru un om ce-si doreste o viata fericita.

Azi accept ca nu este vorba despre oamenii din viata mea. Nu ei sunt cei care mi-au pus piedici, care mi-au cerut sa nu fac lucrurile care ma faceau fericita, nu ei sunt pricina lipsei mele de activitate.

Si azi accept ca totul se poate schimba. Ca nu trebuie sa mut muntii in fiecare zi. Ca nu trebuie sa fac tot ce n-am facut in 10 ani in 6 luni. Ca fiecare reusita are timp ei de incubare. Ca viata mi-a fost data sa o traiesc in fiecare zi. Azi pot sa citesc o pagina dintr-o carte, maine sa meditez 5  minute, poimaine sa fac un kata si odata pe luna sa scriu 5 randuri.

Azi accept ca nu mi-am pierdut ultimi 10 ani din viata, ci am ales sa am o altfel de experienta. Nu imi pare rau ca am ales sa ma trezesc acum, in aceasta zi si stiu ca de azi nu imi voi mai lega lanturi grele de maini si de picioare doar pentru a ma pedepsi pentru lipsa mea de activitate din anii ce au trecut. Nu mai vreau planuri superelaborate de cucerire a lumii, vreau doar un lucru care sa ma faca fericita pe zi, fie acela doar un zambet.

Azi am primit mai mult de atat. M-am trezit din amorteala, am pus mana pe telefon, am avut o conversatia placuta cu cineva drag, mi-am privit sotul cu multa iubire, am scris aceste randuri si am privit zambind cerul innorat cum picura iubire. Maine poate va fi doar un zambet si o sa fiu fericita pentru ca stiu ca e mai mult decat o viata traita pasiv.

Timpul trece mai frumos cand zambim!!!

ID-100172085