Natura, mult verde si prospetime departe de Bucuresti

Copila fiind adoram sa ma asez pe sezlongul vechi cu panza patata de vreme si lemnul scorojit al bunicii, in zilele de vara calduroasa, la umbra nucului tanar din curte. Cum intrai pe poarta in partea dreapta o mana de iarba acoperea acea bucata din gradina din nordul Bucurestiului, iar pe langa gard se gaseau diverse flori si cativa pomi fructiferi. De multe ori ma descaltam si stateam cu picioarele pe iarba verde, adulmecand mirosul trandafirilor. Stateam acolo si citeam ore in sir, uitam de mine, de lume, de tot. Calatoream alaturi de personajele principale ale cartilor pe care le citeam si uneori lasand cartea pe piept, dupa ce priveam cu zambetul pe buze cateva minute cerul albastru, inchideam ochii si visam la cum va fi viata mea cand voi fi mare.

Uneori, indrazneam sa povestesc celor din jurul meu, despre cum va fi viata mea de adult, si cel mai des vedeam sprancene ridicate, expresii faciale nemultumite si chiar comentarii de genul: ‘Si unde o sa tii tu calul ala? La bloc? Tu crezi ca viata la tara e asa usoara? Mai bine baga-ti mintile in cap si vezi-ti de scoala!’, simteam dispretul la adresa viselor mele si neincrederea. Dar cu toate astea, visele mele erau mai vii, mai colorate si mai mari. Am inteles inca de pe atunci ca unele lucruri e bine sa le tii pentru tine si sa te bucuri tu de ele, in imaginatia ta, pana cand ele vor deveni realitate.

Photo by Katie McNulty from Pexels

Nascuta si crescuta in Bucuresti, mai mult la bloc, nu am inteles niciodata de ce ma simt atat de atrasa de natura, de verde, cum de ador mirosul pamantului ud si sa ma plimb in picioarele goale prin iarba, pe pamant sau chiar si pe bucatile de beton de prin curte. Ma atrageau animalele, si chiar aveam o comunicare profunda cu ele, simteam ca imi vorbesc, iar cand eu vorbeam cu ele, simteam ca ma inteleg.

Mica noastra livada

Imi amintesc cand am fost prima oara la tara, la o prietena de familie si cum ma simteam in largul meu, imi placea sa merg cu vaca la pascut, tin minte ca abia asteptam sa vina ziua mea, pentru ca faceam cu schimbul si chiar imi placea sa o si mulg si sa beau laptele proaspat fiert. Imi amintesc cum urmaream ore in sir fiecare miscare a calului, imi placea sa il privesc fix in ochii lui mari si aposi, iar cand eram in caruta, mai ales atunci cand se strangea fanul de la camp, si veneam cu el acasa, cocotata pe malderul de paie, la inaltimea aceea, ma simteam atat de aproape de cer, simteam ca zburam liber, precum pasarile.

In timp ce scriu acest articol 🙂

In drumul meu spre casa am fost inspirata de natura, mereu cu un gand la cum ar fi daca viata mea s-ar petrece intr-un sat, daca as avea o casuta mica, o livada cu pomi fructiferi, cel putin un catel negru si o pisica alba, pasari in curte, un leagan de lemn si libertatea sa fiu eu.

In leaganul meu de lemn acum 2 saptamani, de aceea sosetele si pantalonii lungi

Ideea cum ca la tara nu sunt conditii este depasita. Avem si WC in curte, dar si in casa. Putem sa facem dus in curte vara cu apa incalzita de soare si senzatia e de nepretuit, dar si in casa. Cand vine vorba de spalat rufe sa nu iti imaginezi ca merg la rau si frec hainele de pietre, ci folosesc ca si atunci cand stateam la bloc, masina automata de spalat rufe. Pentru ca stateam intr-un apartament mic in Bucuresti, am decis acum cativa ani sa luam o masina de spalat rufe cu uscator, spatiul pentru uscat fiind foarte mic, ca sa nu zic inexistent. Acum uscatorul e perfect pentru perioada de iarna, iar vara ador sa usuc hainele la soare in curte. Si, desi ador sa caut variante mai ecologice cand vine vorba de spalat rufele, uneori testez produsele de ultima generatie in materie de detergenti.

Persil Deep Clean discs 4 in 1 si Persil Deep Clean Gel Universal Persil

De aproximantiv 10 luni fac parte din comunitatea BuzzStore, o „comunitate de lideri de opinie (BUZZeri), a caror parere conteaza atat pentru cei cu care intram in contact zi de zi in mod direct sau prin retelele de socializare, cat si pentru dezvoltatorii de noi produse si servicii.” Ca si membru al comunicatii primesc spre testare, cele mai noi produse si servicii lansate pe piata, in functie de profilul meu de consumator. Iar acest lucru se face foarte usor si de la tara, pentru ca am internet, pot posta si transmite informatii pe retelele mele de socializare despre aceste produsele testate, in cazul in care imi plac evident. Produsele sunt transmise prin curier, rapid si facil. Cat despre aceste doua produse Persil Deep Clean, Persil discs 4 in 1 si Gel Universal Persil, am numai cuvinte de bine. Noua formula Persil are o combinație unică de enzime care pătrunde in profunzimea petelor chiar și la temperaturi scazute de pana la 20°C, indepartand și cele mai încapatanate pete, asigurand şi un consum de energie redus pentru spalatul hainelor. Cum spuneam sunt preocupata si de protejarea mediului înconjurator, m-a bucurat sa descopar ca Persil foloseste o cantitate redusa de plastic pentru ambalaj ce ajuta la reducerea emisiilor de dioxid de carbon, sustinand un viitor mai verde pentru noi toti. Pe langa faptul ca beneficiază de ambalaje reciclabile, invelisul capsulelor Persil este 100% solubil in apa.

Produse din campania celor de la @BUZZStoreRomania in colaborare cu @AskTeamClean 
#BuzzPersilDeepClean #BuzzPersilRomania

Revenind la viata la tara, nu mi-am imaginat niciodata ca viata trebuie sa fie grea, de ce as fi facut-o, visele pareau naive si copilaresti, dar undeva in ele se ascundeau posibilitati nelimitate. Am vizualizat viata la tara, cu partea romantica a lucrurilor descrisa mai sus, dar imi asum si recunosc ca exista si aspcete mai putin romantice. Drumuri de tara pline de gropi si de praf in zilele secetoase, si munti de noroi in zilele ploioase, lipsa parcurilor si a supermarcheturilor la fiecare pas, trezitul de dimineata pentru a da drumul si de mancare la pasari si la animalutele din ograda. Munca pamantului, daca vrei sa mananci un fruct sau o leguma de la tine din gradina. Am auzit de multe ori ca poate fi o problema si lipsa mall-urilor, a cinematografelor sau a restaurantelor pentru anumite persoane, pe mine asta nu m-a deranjat insa niciodata. Ce este drept e ca cel mai greu sa ajungi la spital, o policlinica sau o clinica particulara daca ai nevoie de analize sau tratament, asta comparativ cu momentul in care locuiam in Bucuresti, dar si pentru asta se gasesc solutii, iar viata la tara ajuta si la preventie.

Photo by Adi Coco from Pexels

Daca inca nu ti-ai dat seama din cele relatate mai sus, unele din visele mele nebunesti de copil, adolescent si chiar adult, s-au indeplinit. M-am mutat la tara, intr-un sat la 100 de km de Bucuresti. Lucrez de acasa, full time din Martie 2020, iar acum un an si jumatate puteam doar sa visez ca acest lucru poate fi posibil, compania de IT la care lucrez abia facea demersuri timide spre a facilita Lucru de acasa pentru cateva zile pe luna. Aveam un plan care sa ma ajute sa fac tranzitia catre viata la tara, dar stii vorba aceea „Spune-i lui Dumnezeu planurile tale, si o sa rada :)”. Ei bine, da, a ras si mi-a aratat ca planul meu de 10 ani nu era pentru mine, cumva mi-a demonstrat inca odata ca noi suntem cei care nu putem vedea posibilitatile, din cauza propriilor limitari.

Demolarea sobei, defecta si un real pericol

La casa fost nevoie de retusuri mai mari sau mai mici, pentru a crea locul potrivit pentru noi, si a transforma acest mic colt in acasa pentru moment, pana cand vom construi casuta despre care iti pomeneam anterior. Pentru mine evenimentele petrecute in ultimul an si jumatate in lume si in tara noastra, au adus in fata adevaruri triste, despartiri dure, izolare, distantare, moarte, dar si reorganizare. M-am intors catre mine mai mult, si mi-am cautat mai mult de sanatate, am facut curatenie in dulap, dar si printre oamenii toxici ce existau in viata mea. A fost nevoie sa imi schimb radical stilul de viata, dar am fost si promovata la locul de munca, am contribuit mai mult si am putut sa schimb si sa aduc mai multa valoare, atat pentru mine, cat si pentru companie si colegii mei. Si am facut acest lucru prin pasiune si dedicare, prin ceea ce stiu, am studiat si m-am pregatit an de an. Am simtit ce inseamna aprecierea, atat din partea sefilor, cat si din partea colegilor.

Al nostru pui de paun

Am avut mult timp pentru mine, pentru sotul meu si pentru relatia noastra. Si mi-am dat voie sa fac si ce imi place, chiar daca am avut teama ca nu sunt destul de buna, nu am experienta, nu am mai facut x sau y lucru. Am facut si atat. Ca si acest articol, mi-am adunat gandurile, ideile si le-am asternut asa cum am stiut si am putut.

Asadar doar cerul este limita 🙂

Daca ti-a placut nu ezita sa apreciezi articolul, eu promit sa revin cu alte povesti din Drumul meu spre casa.

Numai bine!

Cum pot sa-mi cultiv mentalitatea de care am nevoie?

ID-100365351

Alte intrebari care isi cauta raspunsurile. Totul incepe si se termina cu tine. Tu esti cel care stii in adancul sufletului tau ceea ce iti doresti, cum vrei ca viata ta sa arate, care iti sunt talentele si cat de multe poti realiza.

Primul pas: asculta-te, observa-te si urmeaza-te. Prea des urmam calea altor persoane, e drept ca pare mai usor sa calci pe carari batatorite, sa ai deja siguranta ca vei ajunge acolo pentru ca si altii au facut-o. Si iata cum iti dai volumul inimii tale la minim, sau il reduci de tot, ascultand de ceea ce este in exteriorul tau si traind inafara sufletului tau. Si tot mai des te simti nefericit, simti ca trebuie sa lucrezi mai mult, sa castigi mai mult, sa ai mai multi prieteni, sa calatoresti mai mult, sa faci mai mult, doar pentru a nu fi tu cu tine si pentru a nu-ti auzi chemarea interioara, pentru a nu simti durerea ca nu o urmezi.

Intr-o zi cand nimic nu te va mai ajuta sa fugi de tine, te vei opri, te vei cauta, te vei ruga sa iti auzi vocea interioara, si usor usor ea iti va vorbi. Te vei simti vinovat ca nu ai ascultat, dar vocea aceea va fi blanda cu tine si te va face sa intelegi ca acum e singurul moment care conteaza si asa cum iti doresti ea iti va spune toate secretele lumii si iti va darui viata de care fara sa stii ai fugit nebuneste pana acum.

Pasul doi: Atunci cand iti asculti vocea urmeaza-ti calea. Actioneaza! Fara sa te temi ca oamenii din jurul tau, aceia a caror cale ai urmat-o atata timp te vor judeca, te vor uri, te vor blama. Vei fi poate izolat, dar nu vei simti asta, pentru ca iti vei urma calea. Vei fi fericit in singuratate, pentru ca vei realiza ca nu mai ai nevoie de artificii pentru a fi fericit. Pentru ca ai descoperit secretul linistii si pacii interioare. Nu vei mai alerga dupa bani, prieteni si aventuri, pentru ca intelegi ca au fost doar refugii, iar tu acum esti liber si iti urmezi vocea inimii.

Pasul trei: Fericirea si linistea redobandite te vor face sa iti doresti sa imparti cu ceilalti din acest secret. Sa le arati calea spre inimile lor, dupa o perioada oamenii vor vedea schimbarea si isi vor dori sa afle ca ai facut, ce s-a schimbat in viata ta, cum de esti atat de fericit. Si daca simti ca ei vor sa afle cu adevarat, impartaseste-le secretul. Multi nu vor intelege, nu te supara pe ei. Altii vor simti ceva in interior si te vor cauta sa le mai spui, sa le deschizi si lor calea. Nu vei reusi sa o faci pentru ei, dar povesteste-le din experienta ta si asa vocea lor interioara va prinde putere putin cate putin, si intr-o zi cand se asteapta mai putin o vor auzi si o vor recunoaste.

Eu cred ca in viata asta merita sa facem si sa fim ceea ce suntem noi cu adevarat, sa nu imbracam costume si sa nu purtam mastile altora doar pentru ca aceia par sau nu sa aiba succesul pe care ni-l dorim, viata sau familia. Visezi la toate cele scrise anterior? Nu e rau dar fa-o in felul tau. Conform vocii sufletului tau, nu te alinia la standarde impuse, iesi din tipar si traieste TU, cum simti si vrei.

In randurile de mai sus este raspunsul meu la intrebarea din titlu, fiecare ar propriul raspuns! Indemnul meu pentru mine: Gandeste pozitiv! Iubeste-te si Traieste asa cum vrei! Si tot ce iti doresti vei avea!

 

Scrisoare catre …

ID-100141538

Draga mea,

Iti scriu astazi cu emotie in suflet, pentru ca viata ta m-a influentat si m-a transformat intr-un om mai bun, intr-o persoana care face, in loc sa vorbeasca, plina de incredere si cu o gandire pozitiva. Iti multumesc pentru inspiratie, pentru felul in care ti-ai atins obiectivele, ti-ai urmat inima si ti-ai implinit visele.

Ca si tine am fost o persoana cu multe kilograme in plus, cu incredere scazuta in mine, cu o dorinta arzatoare de a fi iubita, fara ca eu sa pot sa ma iubesc. Relatiile mele erau mereu sortite esecului pentru ca judecam oamenii si ii desconsideram, fie ca vorbim de prieteni, colegi, iubiti sau propria familie. Nu-mi placea locul in care lucram, dar nu aveam curajul sa plec, eram paralizata de frica, ingrozita ca voi fi judecata si tematoare pentru ziua de maine. Eram definitia esecului. In cea mai mare parte a timpului obisnuiam sa-mi spun lucruri de genul: ‘Esti o rusine!’, ‘Nu meriti sa fi iubita!’ sau ‘Nu vei fi niciodata fericita!’ An dupa an aceasta a fost temelia pe care mi-am construit viata, iar ea, viata, mi-a dat fiecare afirmatie pe un platou de argint.

Dar toate astea pana in ziua in care te-am cunoscut pe tine si m-am trezit din visul urat. Nu voi uita niciodata ziua in care te-am privit prima oara in ochi, te-ai uitat la mine si fara sa clipesti mi-ai spus: ‘Te iubesc!’, si chiar daca continui sa-mi spui ca ma iubesti de fiecare data cand ai ocazia, acea prima data mi-a schimbat tot cursul vietii.

M-ai invatat sa ma iubesc si sa ma accept asa cum sunt, ai avut rabdare cu mine atunci cand am incercat sa adopt o viata sanatoasa si demonii trecutului ma inconjurau incercand sa ma faca sa dau gres, ai fost acolo cand ma ingrijoram si m-ai invatat cum sa meditez, cum sa-mi linistesc mintea cand incearca sa ma saboteze. Cand mi-a fost dor mi-ai spus inchide ochii si imbratiseaza persoana de care iti este dor, am simtit caldura si linistea in bratele persoanei dragi, dupa care, ai luat telefonul si ai format numarul omului drag si m-ai lasat sa vorbesc pana imi alin dorul. Mi-ai pus in maini de fiecare data cand aveam intrebari, cartile cele mai potrivite din care am aflat raspunsurile ce nu-mi dadeau pace si mi-ai tinut discursuri pana in zori cand nimic din ce am descris mai sus nu parea sa functioneze. Ai avut rabdare si asa am invatat sa am rabdare, m-ai iubit indiferent de ce am facut, gandit sau simtit. M-ai lasat sa simt durerea si ai inteles, desi nu ti-a fost usor, ca asta este parte din viata si ca asa voi creste si voi ajunge acolo unde imi este menit sa merg, sa ajung si sa fiu. Ti-am citit randurile si m-au inspirat sa scriu, ti-am observat viata si mi-am dorit sa o traiesc pe a mea.

Iti multumesc pentru tot ceea ce insemni pentru mine!

Acum ma uit in oglinda si iti spun: ‘Te iubesc, draga mea!’

In 6 luni

Zambesc uitandu-ma pe fereastra si contempland momentul prezent. Afara pe crengile copacului din fata casei au aparut cateva floricele de culoare roz, semn ca primavara e tot mai aproape. Ieri s-au implinit 7 luni de cand am pornit pe un nou drum. Aceste 7 luni au fost pline, de tot felul de experiente, de sentimente, de vindecari si de rupturi. Fiecare dintre cele enumerate avand scopul lor clar si binedefinit in drumul spre ma bine, spre evolutie.

In 7 luni am invatat foarte multe lucruri despre mine. Am recapatat o parte din puterea personala, am inteles ca pot sa fac orice imi propun, indiferent de starile pe care uneori le-am trait si care mi-au dat impresia ca nu mai pot si ca poate drumul asta nu e pentru mine.

Am invatat multe despre oamenii din viata mea, mi-am imbunatatit unele relatii si am invatat sa-i las sa plece pe ceilalti din viata mea atata vreme cat nici unuia dintre noi aceasta relatie nu ne mai folosea. Am invatat sa muncesc altfel, sa privesc oamenii cu alti ochi, am invatat ca daca vreau, pot 100%.

Amuzant sau nu am invatat ca la mine perioada de incubatie a unui vis este de aproximativ 6 luni. Am observat ca atat imi ia sa ajung la scopul dorit din momentul in care visul apare, apoi cat imi ia sa ma concentrez, sa vizualizez, sa planific, sa actionez si sa ating. Mi s-a parut fenomenal sa descopar acest lucru. Acum, dupa 7 luni in care am vizualizat, m-am concentrat, am planificat, am actionat stiu ca mai sunt doar cateva zile pana cand acest nou vis se va realiza si nu pot sa nu am un zambet imens pe fata.

Poate pentru unii 6 luni poate parea prea mult. Insa am invatat ca rabdarea este elementul cheie in drumul spre succes. Voi explica de ce ma bucur si sunt incantata de acest termen de 6 luni:

  • Atat a durat ca sa apara in viata mea casuta mult dorita, nu aveam bani sau posibilitati, am avut doar un vis
  • Atat a durat renovarea casutei si transformarea ei in caminul mult dorit de la momentul aparitiei ei in viata mea si pana la mutarea mea in ea
  • Atat a durat de la momentul in care am hotarat sa ma casatoresc pana la a transforma acest vis in realitate (nimeni nu a crezut ca asta se poate face in 6-7 luni, fara prea multi bani si ajutor, dar sa fie o nunta deosebita, asa cum am visat)
  • Atat a durat de la momentul in care am hotarat sa-mi gasesc un loc de munca mai bun pana cand acesta a aparut in realitatea mea
  • Atat a durat de la momentul in care am decis sa-mi triplez salariul pana cand acesta a ajuns sa fie de 4 ori mai mare.

Sunt doar cateva din lucrurile marunte pe care am reusit sa le realizez, cu rabdare si increderea ca se poate. Atat am avut un vis, rabdare si incredere. Acum odata cu intelegerea aceasta lucrurile care urmeaza sunt din ce in ce mai mari si din ce in ce mai impresionante.

Atat pentru azi! Curand o sa va explic cum am facut si de ce este nevoie sa ajungi acolo unde vrei, pentru ca m-am decis ca aceasta noua etapa sa fie una la vedere, explicata pas cu pas aici pe blog.

ID-10090953

Photo by imagerymajestic.

 

Sfarsit de capitol

ID-100111557

Photo by mrpuen.

A fost o zi lunga si iata-ma la sfarsitul ei cu laptopul in brate pregatita sa mai scriu o scurta poveste. Sunt intr-un moment in viata mea in care ma apropii de incheierea unei etape si recunosc ca privesc cu o oarecare teama spre viitor. Desi sunt fericita ca se incheie aceasta etapa, emotiile ma urmaresc si ma determina sa iau decizii, sa ma razgandesc, sa intorc fiecare posibilitate pe toate partile, sa revin la ceea ce am decis pentru ca mai apoi sa ma intreb daca asta e cea mai buna solutie sau nu.

Sunt un om care planifica, ma informez, calculez, masor si fac strategii. Cu rabdare urc fiecare treapta, aranjez fiecare piesa si compun tabloul mult dorit. Uneori…de cele mai multe ori lucrurile se aseaza perfect, alteori apare hazardul. Mereu imi ramane in minte hazardul, ma mir cat de repede imi uit reusitele, dar in fine, nu despre asta vreau sa vorbesc.

Cum spuneam, urmeaza o etapa noua, o etapa in care pot alege ce vreau sa fac, care este urmatoarea poveste pe care o voi adauga la cartea vietii mele si sunt speriata. Am tendinta sa aleg siguranta, chiar daca aceasta siguranta ma impiedica sa fac ce imi place cu adevarat. Si acum ca scriu asta, ma intreb ce imi doresc eu cu adevarat? E amuzant, dar visele mele nu au nimic in comun cu planurile ce compun etapa urmatoare. Am 30 de ani, sunt tanara, mai am timp sa imi indeplinesc si visele…asa ca hai sa ma mai inham la o noua aventura, departe de ceea ce imi place mie sa fac, doar pentru ca ce as vrea eu sa fac pare greu de realizat acum si aici.

Sunt constienta ca voi continua pe un drum paralel cu visul meu, cautand o siguranta a castigului si urmand calea usoara, calea a ceea ce stiu sa fac deja, pentru ca am mai facut asta cu un oarecare succes. In ultimul an m-am complacut in diverse situatii si apoi am ales, spre surprinderea tuturor, sa fac schimbari radicale, care mi-au adus anumite beneficii, dar mi-au si rapit momente pretioase alaturi de oameni dragi. In perioada asta am castigat si am pierdut, nu vreau sa trag linie sa masor rezultatele acum, toate la timpul lor.

Indraznesc acum sa cer ghidare, astept sa mi se arate o cale pe care sa pornesc. Chiar daca nu imi place sa ma arunc in gol, as vrea sa o fac, sa fie o noua experienta din care sa invat in drumul meu spre visele mele, inca o halta, plina de necunoscut si potential de crestere. Mi-am propus sa meditez,sa reflectez si sa cer ajutorul Creatorului si ca de fiecare data cea mai potrivita cale va aparea. Promit sa revin aici si sa relatez care au fost indiciile primite, pana atunci reflectati la ce puteti face astazi pentru a va indeplini visele de maine.

 

 

Zambeste! Timpul trece!

Timpul trece! Am scris cateva paragrafe pe care imediat le-am sters! De ce? Pentru ca ceva in mine a zis: Destul, ori faci asta cu simt de responsabilitate, ori te poti intoarce la viata ta uitand de acest blog, lasand in urma drumul tau inapoi acasa. Si mi-am imaginat cum ar fi daca as face asta si inima mi-a stat.

Nu stiu cati dintre noi recunosc atunci cand viata lor nu arata asa cum si-au imaginat, cati sunt aceia care se mint si isi inchipuie ca nimeni nu o sa-si dea seama cat sunt de nefericiti cu ceea ce au facut din viata lor? Pentru ce sa ne mintim, pentru ce sa continuam sa ne ducem zilele in intunericul mastilor?

Astazi este despre acceptare! Azi accept ca am asteptat ani de zile sa ma apuc de scris, sa slabesc, sa fac actorie, sa fiu saptamanal in dojo, sa zambesc, sa cant (chiar daca nu am voce), sa meditez, sa citesc, sa fac orice ma face fericita. Accept ca mi-am trait viata pasiv. Am asteptat sa se faca noapte si sa ma culc in ultimii 10 ani. Inca din vremea studentiei incepusem cu aceste obiceiuri nepotrivite pentru un om ce-si doreste o viata fericita.

Azi accept ca nu este vorba despre oamenii din viata mea. Nu ei sunt cei care mi-au pus piedici, care mi-au cerut sa nu fac lucrurile care ma faceau fericita, nu ei sunt pricina lipsei mele de activitate.

Si azi accept ca totul se poate schimba. Ca nu trebuie sa mut muntii in fiecare zi. Ca nu trebuie sa fac tot ce n-am facut in 10 ani in 6 luni. Ca fiecare reusita are timp ei de incubare. Ca viata mi-a fost data sa o traiesc in fiecare zi. Azi pot sa citesc o pagina dintr-o carte, maine sa meditez 5  minute, poimaine sa fac un kata si odata pe luna sa scriu 5 randuri.

Azi accept ca nu mi-am pierdut ultimi 10 ani din viata, ci am ales sa am o altfel de experienta. Nu imi pare rau ca am ales sa ma trezesc acum, in aceasta zi si stiu ca de azi nu imi voi mai lega lanturi grele de maini si de picioare doar pentru a ma pedepsi pentru lipsa mea de activitate din anii ce au trecut. Nu mai vreau planuri superelaborate de cucerire a lumii, vreau doar un lucru care sa ma faca fericita pe zi, fie acela doar un zambet.

Azi am primit mai mult de atat. M-am trezit din amorteala, am pus mana pe telefon, am avut o conversatia placuta cu cineva drag, mi-am privit sotul cu multa iubire, am scris aceste randuri si am privit zambind cerul innorat cum picura iubire. Maine poate va fi doar un zambet si o sa fiu fericita pentru ca stiu ca e mai mult decat o viata traita pasiv.

Timpul trece mai frumos cand zambim!!!

ID-100172085