Photo by dan.

Azi simt in interiorul meu o durere apasatoare, simt ca sufletul meu e suparat. Am multe intrebari, dar una nu-mi da pace: ‘De ce crezi tu ca nu meriti sa vorbesti cu Dumnezeu?’

Of Doamne, te rog aseaza-te in sufletul meu si linisteste-l, caci simt ca durerea il sfasie. Nu, nu am patit nimic, viata nu mi-a dat nici o incercare grea pe care nu stiu cum sa o depasesc, nu ma intorc la Dumnezeu ca la ultima speranta, simt doar ca ceva nu e in regula. Ma simt pierduta, plina de teama si nu inteleg de ce? Se pare ca azi e una din zilele alea in care vrei doar sa plangi, sa te descarci, una din zilele in care viata isi cere drepturile, in care sufletul nu mai vrea si nu mai poate asa.

De ce ai ales drumul asta? Nu stiu… dar inteleg ca nu ma face fericita. Sufletul meu e trist pentru ca nu vede scapare, ma duc inainte si inapoi, ma hotarasc, ma razgandesc, a obosit.

‘De ce fac Doamne asta? De ce??? De ce nu pot sa am incredere in Tine? De ce nu Te iubesc destul??? De ce caut in alte parti ce pot gasi doar la Tine??? Ma simt captiva, sunt intr-o cusca fara scapare. Te rog salveaza-ma de mine!!!

Imi pare rau ca Te ranesc, ranindu-ma pe mine, dar nu stiu ce fac, nu ma inteleg  si nu mai pot trai in durere. Uneori Te simt atat de aproape, dar imi e teama sa-Ti vorbesc, parca as putea sa-ti spun ceva gresit si sa Te supar. Azi cred ca tot ce spun e gresit, dar am nevoie de indrumare. Am nevoie de Tine.’

Asa ma simt eu azi. Si cred ca avem cu totii zile din astea, cand tot ce ne-am dori e ca Dumnezeu sa ne tina in brate si sa ne zica, totul va fi bine. Dar noi ne temem, am invatat ca Dumnezeu e ocupat si ca nu trebuie sa Il deranjam cu prostiile noastre, ca trebuie doar sa fim recunoscatori, ca nu avem dreptul sa ne doara si sa fim asa. Am invatat ca pentru a vorbi cu Dumnezeu trebuie sa mergem la Biserica si sa vorbim poate cu un preot, dar nu, NU cumva sa vorbim direct cu El, nu sunt demni de asta.

Ei bine nu stiu de ce ma simt asa azi, poate nu m-am odihnit destul aseara, se stie ca lipsa de odihna ne afecteaza, poate sunt nemultumita de viata mea din anumite puncte de vedere, cine nu e sa arunce cu piatra, dar azi am avut mai mult curaj sa Il rog sa ma ajute. Vorbesc uneori cu El, dar timid cum am spus, parca sa nu Ii gresesc cu ceva. Azi Stie ca ceva nu e in regula cu mine, si o sa-L rog in continuare sa ma indrume.

Asta am simtit azi si nu imi e rusine, de aceea voi posta pe blog pentru ca face parte din mine. Nu sunt perfecta, nici nu vreau, nici nu pot, cum spune Elena Carstea. Sunt doar EU si acest blog reprezinta drumul meu spre casa, cu toate sentimentele si trairile mele.

Asa cum L-am rugat, Dumnezeu s-a asezat in sufletul meu, spun asta pentru ca durerea a disparut. Multumesc Doamne si sper ca cei ce vor citi vreodata acest text sa inteleaga ca este DREPTUL NOSTRU DIVIN SA-I CEREM INDRUMARE!!!

Cand simtiti ca nu mai stiti ce sa faceti nu va fie teama sa plangeti, sa va rugati si sa-I cereti indrumare, El este alaturi de noi intotdeauna, asteptand sa Ne indrume!