2016

Eliberare

Posted on de drumulmeusprecasa

ID-10034718

Photo by Jomphong.

Acum stau in pat, in camera mea, cu laptopul in brate si ascult pasarile cantand in timp ce soarele se duce la culcare, cu totii suntem obositi. Ultimile trei saptamani au fost pline, cu suisuri, cu coborasuri asa ca in viata. Acum s-a asternut linistea, cand scriu am un zambet pe fata si simt cum lumina ma invaluie si ma poarta pe brate.

Probabil asa se simt toti oamenii dupa ce trec prin perioade solicitante, iar la finalul cursei sa asterne mult cautata pace. Suntem pusi de propriile ganduri si prin ele la cele mai ciudate incercari, ne zbatem si ne luptam cu teama, singura care ne impiedica sa ne atingem scopurile. Alergam si apoi ne punem piedica, ne prabusim doar pentru a ne ridica mai puternici, ne doare, dar ne mandrim cu vanataile dobandite. Ele, vanataile, ne sunt amitirea vie a succesului, cand realizam ca am reusit le adoram, desi simpla atingere a lor ne doare.

De cate ori m-am gandit sa renunt? Nu as putea numara, n-as stii sa numar, dar se apropie de infinit. Vroiam sa-mi fac bagajele in liniste deplina si cand nimeni nu se uita sa fug, pe usa din spate si sa nu ma mai uit inapoi, uneori as fi plecat fara sa iau nimic, pur si simplu, mi-as fi dorit sa dispar si atat. Imi aduc aminte cum imi faceam tot felul de scenarii si toate aveau drept rezultat: renuntarea. Dar iata-ma tot aici, pe baricade, mai determinata ca niciodata sa duc la capat ceea ce mi-am propus.

Nu s-a schimbat nimic in bine din exterior, as spune chiar ca totul e mai rau, dar stii ceva, eu stiu in sufletul meu ca cel mai usor sa te eliberezi este sa-ti faci treaba pana la capat. Daca o sa ma mai gandesc sa renunt pana la final? Mai mult ca sigur, dar cert este ca nu o voi face. Poate din orgoliu, poate din alte motive.

Azi ma simt eliberata, calma, linistita, dar mai presus de toate mai puternica. Am invatat si invat in fiecare zi lectia rabdarii, a compasiunii si a iubirii. Incerc sa inteleg cum functioneaza legile Universului, cum functioneaza mintea umana, cum sunt eu, ce imi doresc si unde vreau sa ajung.

Dumnezeu mi-a aratat azi puterea pe care o am si m-a lasat sa o folosesc. Sunt recunoscatoare, fericita si multumita!

Numar zilele…

Posted on de drumulmeusprecasa

ID-10085939.jpg

Photo by imagerymajestic.

Azi noapte am simtit un dor nebun. Desi obosita, somnul ma ocolea, ducand cu el gandurile mele. Am inchis ochii si am inceput sa mi te readuc aminte. Ochii tai straluceau ca doua stele cazute din intunericul cerului, pe fata ta calma s-a asternut un zambet si parca iti puteam citi gandurile. M-am inrosit si simteam cu inima imi bate tare, de emotie, dor si drag. M-ai luat de mana si m-ai tras la pieptul tau, parfumul tau ma imbata si parca, timpul statea pe loc. Mi-ai cuprins fata cu mainile mari si m-ai sarutat pe frunte, apoi pe ochi, apoi usor ne-am contopit intr-un sarut. Iti auzeam inima batand si parca ascultam o muzica draga de demult. M-am lipit de pieptul tau, sa-ti simt caldura, mirosul si am simtit cum lacrimile imi curg usor, udandu-ti tricoul alb. M-ai strans in brate atat de tare incat am simtit ca nu vei mai putea sa-mi dai drumul niciodata, nici nu-mi mai doream sa o faci. Tremuram de nerabdare sa-mi povestesti nimicuri si sa ne privim apoi in tacere. Sa ne dezbracam de dor si sa ne contopim in placerea de a fi impreuna.

Cu dorul parca un pic alinat am adormit langa tine si te-am luat cu mine in vis. Numar zilele pana cand vom fi din nou impreuna. Te iubesc viata mea!

Concentraza-te asupra…

Posted on de drumulmeusprecasa

ID-100264811

Photo by Stuart Miles

Lucrurilor pe care ti le doresti, nu asupra celor pe care nu ti le doresti!

Iti spuneam ieri sa te observi, asa ca te intreb: Ai observat cat de mult atragi in viata lucrurile pe care nu ti le doresti? Cum in fiecare zi te plangi ca ai intarziat la munca, salariul este mic, ca munca pe care o faci nu iti place, ca nu ai timp pentru tine, ca esti prea obosit, ca oamenii din viata ta trag de tine in toate partile, ca ai rate la banca, ca nu mai stii cand ai fost ultima oara in concediu intr-un loc pe sufletul tau, ca nu ti-ai luat o pereche de pantofi de doua luni… si lista asta continua la nesfarsit.

Fii sincer, ai observat? Acum, daca ti-ai recunoscut tie, ca nu trebuie sa o faci pentru mine, stiu ca ai o mie de argumente pe care sa mi le spui si te-as crede, dar te rog sa te opresti, te rog sa nu le mai subliniezi cu pixul rosu, cu alte cuvinte te rog sa nu le mai dai putere asupra vietii tale.

Vezi tu, ceea ce apare in mod frecvent in viata ta se intampla datorita a ceea ce tu pastrezi in atentia ta, adica tocmai pentru ca tu te concentrezi pe aceste lucruri negative. Cu cat te plangi mai mult cu atat ai mai multe motive sa te plangi. Este o Lege Universala pe care daca o respecti poti avea cele mai frumoase si extraordinare lucruri si evenimente, dar si cele mai grele incercari.

Ca in absolut orice lucru pe care te hotarasti sa il sau incerci sa il faci pentru prima oara trebuie doar sa faci un pas. Un prim pas care nu va ramane nepremiat. Incepe cu a fi recunoscator pentru ca in aceasta dimineata, poate mai tarziu decat ti-ai propus, poate nu in cea mai buna forma, dar in aceasta dimineata ai deschis ochii si ai pasit intr-o noua zi.Stiu, afara ploua si bate vantul, dar tu ai o noua zi in fata, esti in viata si poti hotara cum va fi aceasta zi pentru tine. Poti sa zambesti, sa te bucuri ca ai un loc de munca unde sa te duci, ca vei primi un salariu la sfarsit de luna, cu care vei putea plati ralele pentru casa si masina pe care le-ai cumparat, poti sa te intalnesti cu prietenii dupa ce programul de lucru s-a terminat sau poti sa faci o plimbare prin parc singur, daca asta te incanta. Stai linistit prietenii te vor intelege. Anul asta daca asta iti doresti poti sa iti programezi si sa te gandesti la o mini vacanta in acel loc pe care de mult visezi sa il vezi, iar in ziua de salariu fa-ti o favoare, cumpara-ti perechea aceea de pantofi, te va face sa zambesti.

Nu-i asa ca doar citind toate astea ai zambit? Daca da, inseamna ca esti pe drumul cel bun, daca nu inseamna ca ai o gandire negativa cu care trebuie sa lucrezi. Nu e usor, dar merita orice efort, iti promit!

Dupa ce vei invata, pas cu pas sa te concentrezi pe lucrurile pe care ti le doresti, vor aparea in viata ta mici minuni, vei fi atat de incantat si vei decide ca asta e calea. Eu nu zic ca viata iti va fi pavata numai cu lucruri minunate, eu doar te sfatuiesc sa iei partea buna din orice lucru si sa te concentrezi pe ea, indiferent de cat de dificila este situatia in care te afli, pentru ca numai asa vei putea sa spargi tiparele gandirii negative, doar asa vei da de inteles ca orice ar fi ai luat decizia sa te bucuri de aici si acum, intarind lucrurile bune.

Stiu ca pare complicat, dar un prim pas e tot ce trebuie sa faci. Ai invatat sa te plangi, ai vazut ca asta face toata lumea si ai facut si tu la fel, pentru ca ai vrut sa te simti integrat, eu zic sa nu-ti fie rusine daca tu poti acum sa vezi partea buna in orice, daca esti intr-un cerc in care oamenii doar se plang, retrage-te de acolo, nu te uita la stirile care se concentraza doar pe lucruri negative, nu citi ziarele de scandal si incearca sa nu barfesti.

Te sfatuiesc sa citesti o carte motivationala, sa te uiti la un film de comedie, sa asculti muzica de relaxare si de ce nu poate sa inveti sa meditezi.

Relaxeaza-te, zambeste, traieste!

Cum pot sa-mi cultiv mentalitatea de care am nevoie?

Posted on de drumulmeusprecasa

ID-100365351

Alte intrebari care isi cauta raspunsurile. Totul incepe si se termina cu tine. Tu esti cel care stii in adancul sufletului tau ceea ce iti doresti, cum vrei ca viata ta sa arate, care iti sunt talentele si cat de multe poti realiza.

Primul pas: asculta-te, observa-te si urmeaza-te. Prea des urmam calea altor persoane, e drept ca pare mai usor sa calci pe carari batatorite, sa ai deja siguranta ca vei ajunge acolo pentru ca si altii au facut-o. Si iata cum iti dai volumul inimii tale la minim, sau il reduci de tot, ascultand de ceea ce este in exteriorul tau si traind inafara sufletului tau. Si tot mai des te simti nefericit, simti ca trebuie sa lucrezi mai mult, sa castigi mai mult, sa ai mai multi prieteni, sa calatoresti mai mult, sa faci mai mult, doar pentru a nu fi tu cu tine si pentru a nu-ti auzi chemarea interioara, pentru a nu simti durerea ca nu o urmezi.

Intr-o zi cand nimic nu te va mai ajuta sa fugi de tine, te vei opri, te vei cauta, te vei ruga sa iti auzi vocea interioara, si usor usor ea iti va vorbi. Te vei simti vinovat ca nu ai ascultat, dar vocea aceea va fi blanda cu tine si te va face sa intelegi ca acum e singurul moment care conteaza si asa cum iti doresti ea iti va spune toate secretele lumii si iti va darui viata de care fara sa stii ai fugit nebuneste pana acum.

Pasul doi: Atunci cand iti asculti vocea urmeaza-ti calea. Actioneaza! Fara sa te temi ca oamenii din jurul tau, aceia a caror cale ai urmat-o atata timp te vor judeca, te vor uri, te vor blama. Vei fi poate izolat, dar nu vei simti asta, pentru ca iti vei urma calea. Vei fi fericit in singuratate, pentru ca vei realiza ca nu mai ai nevoie de artificii pentru a fi fericit. Pentru ca ai descoperit secretul linistii si pacii interioare. Nu vei mai alerga dupa bani, prieteni si aventuri, pentru ca intelegi ca au fost doar refugii, iar tu acum esti liber si iti urmezi vocea inimii.

Pasul trei: Fericirea si linistea redobandite te vor face sa iti doresti sa imparti cu ceilalti din acest secret. Sa le arati calea spre inimile lor, dupa o perioada oamenii vor vedea schimbarea si isi vor dori sa afle ca ai facut, ce s-a schimbat in viata ta, cum de esti atat de fericit. Si daca simti ca ei vor sa afle cu adevarat, impartaseste-le secretul. Multi nu vor intelege, nu te supara pe ei. Altii vor simti ceva in interior si te vor cauta sa le mai spui, sa le deschizi si lor calea. Nu vei reusi sa o faci pentru ei, dar povesteste-le din experienta ta si asa vocea lor interioara va prinde putere putin cate putin, si intr-o zi cand se asteapta mai putin o vor auzi si o vor recunoaste.

Eu cred ca in viata asta merita sa facem si sa fim ceea ce suntem noi cu adevarat, sa nu imbracam costume si sa nu purtam mastile altora doar pentru ca aceia par sau nu sa aiba succesul pe care ni-l dorim, viata sau familia. Visezi la toate cele scrise anterior? Nu e rau dar fa-o in felul tau. Conform vocii sufletului tau, nu te alinia la standarde impuse, iesi din tipar si traieste TU, cum simti si vrei.

In randurile de mai sus este raspunsul meu la intrebarea din titlu, fiecare ar propriul raspuns! Indemnul meu pentru mine: Gandeste pozitiv! Iubeste-te si Traieste asa cum vrei! Si tot ce iti doresti vei avea!

 

Oare folosesti talismanul Gandirii pozitive?

Posted on de drumulmeusprecasa

ID-100303218

Ca si ceilalti oameni care sunt in procesul de dobandire a implinirii personale si urca frenetic pe scara evolutiei interioare, imi pun intrebari, citesc carti, particip la cursuri, meditez si conversez cu Dumnezeu. Exista in mine o cutie ferecata, iar in afara ei este atat de mult loc pentru reamintirea tuturor informatiilor cu care am fost inzestrata in clipa in care m-am nascut si am revenit pe pamant in acest nou corp.

Ma intreb din ce in ce mai des daca, acum cand mi-am amintit de binecuvantarea gandirii pozitive, o folosesc si cat la 100% dintr-o zi? Ma trag de maneca cand manata de obisnuita de a avea o gandire negativa, ma enervez pe lucruri marunte si pe care nu le pot schimba. Lucrez cu mine, imi inteleg sentimentele si apoi le las sa zboare in eter pentru ca eu sa redevin pozitiva si sa-mi las inima sa zambeasca din nou.

Beneficiile gandirii pozitive sunt nenumarate insa le vezi doar atunci cand ai incredere in acest talisman. Am fost invatati ca lucrurile nu sunt asa cum vrem noi. Ca totul este greu de obtinut, pana si lucrurile care nu costa bani, timp sau prea multa energie, cum ar fi o imbratisare, un sarut sau un te iubesc. Apoi am fost amentintati ca daca nu facem cum ni se spune, ce ni se spune si ceea ce poate nu ne place, atunci cu atat mai putin vom obtine ceea ce ne dorim. Am fost educati sa vedem intr-un anume fel de parinti, educatori, profesori si mai apoi sefi si colegi, iar acel mod de a vedea lucrurile nu a fost unul pozitiv, nu pentru oamenii aceia vroiau sa ne faca rau, ci pentru ca ei nu stiau alta cale. Dar eu acum stiu ca exista o alta cale.

Inima imi tresalta de fericire cand simte ca inteleg. Imi transmite fiori in tot corpul si simt fluturi in stomac, atunci cand simt efectele unei gandiri pozitive. Totul este mai usor. Totul!

Gandirea pozitiva ma face sa ma iubesc mai mult, sa ma uit in oglinda si sa zambesc, sa-mi spun esti geniala, te iubesc, fara ca aceste lucruri sa-mi para ciudate, fara sa ma simt neadecvata sau sa simt ca ma mint.

Gandirea pozitiva ma face sa fac totul cu placere, sa ma bucur de munca mea, de lucrurile mai grele sau mai usoare pe care le fac, ma face sa ma trezesc dimineata cu zambetul pe buze indiferent de ceea ce stiu ca ma asteapta in ziua respectiva.

Gandirea pozitiva ma ajuta sa fac alegeri sanatoase pentru viata si sanatatea mea, ma ghideaza cand mintea incearca sa paseasca pe drumurile gresite din trecut. Ea, gandirea pozitiva observa, asculta si nu judeca acele drumuri gresite, le lasa sa se desfasoare acolo in minte si apoi le elibereaza, fara ca ele sa intervina si sa ma faca sa imi doresc sa o iau pe acele cai.

Gandirea pozitiva ma elibereaza de modul in care obisnuiam sa judec oamenii, imi permite sa ii accept asa cum sunt si sa ma accept pe mine asa cum sunt, pentru ca oamenii pe care ii judec sunt de fapt propriile mele proiectii. Ma face sa inteleg ca nu fac decat sa ma judec pe mine judecandu-i pe ei.

Gandirea pozitiva ma imbratiseaza si ma ocroteste, imi ofera libertate si liniste si ma lasa sa imi creez viata minunata pe care mi-o doresc, fara limite, lipsa iubirii si griji.

Dupa tot ce am scris mai sus, si ar mai fi multe de scris, ce zici eu folosesc gandirea pozitiva? Poate nu 100%, dar in fiecare zi constientizez mai mult, ma observ mai mult si imi doresc mai mult sa o fac.

Recomand tuturor o carte care explica foarte bine acest concept: Lectura si punere in practica placuta! Cartea se numeste: Cheia succesului- Gandirea pozitiva scrisa de Napoleon Hill si W. Clement Stone.

Scrisoare catre …

Posted on de drumulmeusprecasa

ID-100141538

Draga mea,

Iti scriu astazi cu emotie in suflet, pentru ca viata ta m-a influentat si m-a transformat intr-un om mai bun, intr-o persoana care face, in loc sa vorbeasca, plina de incredere si cu o gandire pozitiva. Iti multumesc pentru inspiratie, pentru felul in care ti-ai atins obiectivele, ti-ai urmat inima si ti-ai implinit visele.

Ca si tine am fost o persoana cu multe kilograme in plus, cu incredere scazuta in mine, cu o dorinta arzatoare de a fi iubita, fara ca eu sa pot sa ma iubesc. Relatiile mele erau mereu sortite esecului pentru ca judecam oamenii si ii desconsideram, fie ca vorbim de prieteni, colegi, iubiti sau propria familie. Nu-mi placea locul in care lucram, dar nu aveam curajul sa plec, eram paralizata de frica, ingrozita ca voi fi judecata si tematoare pentru ziua de maine. Eram definitia esecului. In cea mai mare parte a timpului obisnuiam sa-mi spun lucruri de genul: ‘Esti o rusine!’, ‘Nu meriti sa fi iubita!’ sau ‘Nu vei fi niciodata fericita!’ An dupa an aceasta a fost temelia pe care mi-am construit viata, iar ea, viata, mi-a dat fiecare afirmatie pe un platou de argint.

Dar toate astea pana in ziua in care te-am cunoscut pe tine si m-am trezit din visul urat. Nu voi uita niciodata ziua in care te-am privit prima oara in ochi, te-ai uitat la mine si fara sa clipesti mi-ai spus: ‘Te iubesc!’, si chiar daca continui sa-mi spui ca ma iubesti de fiecare data cand ai ocazia, acea prima data mi-a schimbat tot cursul vietii.

M-ai invatat sa ma iubesc si sa ma accept asa cum sunt, ai avut rabdare cu mine atunci cand am incercat sa adopt o viata sanatoasa si demonii trecutului ma inconjurau incercand sa ma faca sa dau gres, ai fost acolo cand ma ingrijoram si m-ai invatat cum sa meditez, cum sa-mi linistesc mintea cand incearca sa ma saboteze. Cand mi-a fost dor mi-ai spus inchide ochii si imbratiseaza persoana de care iti este dor, am simtit caldura si linistea in bratele persoanei dragi, dupa care, ai luat telefonul si ai format numarul omului drag si m-ai lasat sa vorbesc pana imi alin dorul. Mi-ai pus in maini de fiecare data cand aveam intrebari, cartile cele mai potrivite din care am aflat raspunsurile ce nu-mi dadeau pace si mi-ai tinut discursuri pana in zori cand nimic din ce am descris mai sus nu parea sa functioneze. Ai avut rabdare si asa am invatat sa am rabdare, m-ai iubit indiferent de ce am facut, gandit sau simtit. M-ai lasat sa simt durerea si ai inteles, desi nu ti-a fost usor, ca asta este parte din viata si ca asa voi creste si voi ajunge acolo unde imi este menit sa merg, sa ajung si sa fiu. Ti-am citit randurile si m-au inspirat sa scriu, ti-am observat viata si mi-am dorit sa o traiesc pe a mea.

Iti multumesc pentru tot ceea ce insemni pentru mine!

Acum ma uit in oglinda si iti spun: ‘Te iubesc, draga mea!’

Tu esti judecat?

Posted on de drumulmeusprecasa

ID-100395919Photo by saphatthachat

In drumul meu spre casa m-am saturat sa ma simt neadecvata, defecta si sa fiu judecata, indiferent de ce as face. Inteleg ca e mai usor sa arati cu degetul, sa critici si sa-ti dai cu parerea cand nu este despre tine, cand nu esti tu cel pus sub lupa. Poate nici eu nu sunt mereu impacata cu deciziile mele, nu stiu daca drumul ales e cel mai potrivit, dar e alegerea mea si vreau sa traiesc cu ea fara ca cineva sa-mi spuna: mai bine faci altceva.

M-am saturat de parerile altora, de modul in care oamenii se uita la tine si isi zic in gand, fara sa poata sa isi controleze mimica si gesturile: ‘Vai saraca, si cand ma gandeam ca e ceva de capul ei.’ Daca ar fi sa invat ceva din toate sentimentele pe care le am acum, acel lucru ar fi sa nu mai judec la randu-mi. Nu stiu de cate ori ma voi mai intalni cu fetele lor pline de ‘compasiune’, dar stiu ca nu vreau sa ma vorbesc si sa mai comentez nimic din ce fac altii.

Cat despre mine, voi face in asa fel incat sa-mi traiesc viata cat mai departe de ochii lumii, cat mai frumos si mai aproape de adevar. Fara sa ma vad nevoita sa ma justific sau sa deschid usa sufletului meu tuturor. In lumea mea, familia si prietenii sunt departe, ma gandesc uneori ca poate daca gasesc drumul spre casa, vor fi si ei acolo. Dar astea sunt asteptari si cum despre asteptari am vorbit ieri, realizez ca asta este ceea ce mi-as dori dar nu si ceea ce se va intampla.

Cineva a zis mai bine sa fiu singur decat cu o companie nepotrivita, din fericire eu stiu ca nu sunt singura niciodata pentru ca Dumnezeu e alaturi de mine, chiar si atunci cand eu uit de El.

Azi desi pasarile tot mai canta superb si aerul proaspat al diminetii imi invadeaza camera, soarele se ascunde printre nori si uneori picura cate o lacrima, asa cum au cazut cateva lacrimi si pe obrazul meu. Am atat de multe de invatat in drumul meu spre casa…

Citim carti, mergem la cursuri si intalnim oamenii mai aproape in drumul lor spre iluminare si visam, aspiram la a ajunge ca ei, dar vrem totul imediat, dintr-o inghititura daca se poate, si astfel nu ne dam seama ca trebuie sa urcam pas cu pas si nu putem zbura. Prefer sa-mi traiesc viata minut cu minut, stiu unde vreau sa ajung, am rabdare.

Ii las pe toti cei care se uita la viata mea sa o priveasca cum vor ei, pentru ca oricum nu vor stii niciodata ce este acolo defapt, pentru ca s-au grabit sa judece, sa puna etichete si poate sa se simta superiori, inainte de a cauta adevarul.

Ii iert pe toti oamenii din viata mea care m-au facut sa ma simt neadecvata, defecta, m-au judecat si au stiut ei ce este mai bine pentru mine. Ii iert, fara sa sper ca intr-o zi vor vedea cum sunt eu cu adevarat, caci nu ma mai astept la nimic.

Ploaia s-a oprit si afara si in sufletul meu, iar razele soarelui isi fac loc printre nori…

Asteptari

Posted on de drumulmeusprecasa

ID-100361395

Astazi a inceput ca un vis, soarele de sus de pe cer imi mangaia fata somnoroasa, am deschis geamul si am respirat aerul proaspat al diminetii, afara se auzeau pasarile cantand asa cum numai ele stiu sa o faca, copii se jucau in drum spre scoala, iar eu am imi exprimam recunostinta pentru minunile acestei dimineti.

Ieri a fost o zi incarcata, cu lucruri frumoase, cu sentimente minunate, dar si cu multa tensiune. Mi-am dat seama cat de mult rau imi fac anumite emotii declansate de anumiti oameni din viata mea. Desi luasem o hotarare referitare la acest aspect si la cum voi gestiona relatiile respective, doar sa vorbesc despre acest subiect ma macina pe interior. Imi declansa atata durere datorata dezamagirii, incat desi incercam sa ma conving ca sunt ok, corpul meu imi dadea semne ca acest lucru nu este adevarat.

Nu am avut incotro si mi-am recunoscut fata de mine sentimentele. Imi doream si ma ASTEPTAM ca de data asta sa fie altfel. Sa ingropam securea razboiului si sa traim fericiti pana la adanci batraneti. Am decis sa iert, sa uit, sa las totul in urma, sa sterg tot ce fusese plin de mazga, sa curat si sa lustruiesc relatia noastra de prietenie. Insa mi s-a dovedit inca odata ca lupul isi schimba parul dar naravul ba. Am tras de relatia asta ani de zile, ASTEPTAND ca ceva sa se schimbe, ignorand semnele ce apareau, iar si iar, incercand sa-mi deschida ochii pentru totdeauna. Imi era greu sa ACCEPT ca totul a fost doar de fatada, ca toate momentele petrecute impreuna nu au contat, ca PRIETENIA nu a existat.

Acum cand scriu aceste randuri retraiesc un pic din tot ce a insemna pentru mine aceasta relatie si ceva imi spune ca nu gresesc cand simt ca daca imi face rau mai bine ma indepartez. Acest lucru in acest moment, uitandu-ma la cerul albastru si ascultand pasarile cantand, imi da un sentiment de pace si liniste. Ca si cum s-a finalizat o etapa importanta si a ramas loc pentru ceva nou, real si sincer.

Astazi am inteles inca odata de ce nu e bine sa ai ASTEPTARI, de ce nu trebuie sa pui oamenii pe un piedestral si sa proiectezi asupra lor imaginea perfectiunii. Oamenii sunt oameni, gresesc uneori, ajuta alteori, se caiesc uneori si nu accepta ca au facut ceva nepotrivit alteori. Oamenii sunt oameni cu calitati si defecte, si unele si altele sunt perfect potrivite pentru ei. Ca oamenii sunt perfecti asa cum sunt, total deacord, insa noi avem impresia ca perfectiunea inseamna sa fii fara cusur. Ei bine nu, azi inteleg ca nu este asa. Si inteleg ca daca ceva nu imi face bine inseamna ca nu trebuie sa il consum. Si aici ma refer la un fel de mancare, un job, o relatie sau o carte pe care am inceput sa o citesc si nu imi place.

Desi in mintea mea am proiectat deja modul cum as vrea sa ies din aceasta relatie si mi-am creat niste ASTEPTARI la cum ma voi simti cand voi face acest pas, inca de pe acum stiu ca nu se va intampla asa cum ma ASTEPT, iar asta stiu sigur ca nu este un lucru rau.

Am inteles ca atunci cand creezi ASTEPTARI esti cel mai usor de dezamagit sau de surprins. Ma bucur ca sunt multe domenii in viata mea in care acest OBICEI nu isi face simtita prezenta, caci as trai probabil o dezamagire continua. Azi am decis sa invat sa nu imi mai fac ASTEPTARI, nu stiu cat o sa reusesc, dar aleg sa o fac.

Azi pur si simplu soarele straluceste mai frumos iar pasarile canta divin.

Traieste fara sa astepti, traieste clipa prezenta!

Zambeste! Timpul trece!

Posted on de drumulmeusprecasa

Timpul trece! Am scris cateva paragrafe pe care imediat le-am sters! De ce? Pentru ca ceva in mine a zis: Destul, ori faci asta cu simt de responsabilitate, ori te poti intoarce la viata ta uitand de acest blog, lasand in urma drumul tau inapoi acasa. Si mi-am imaginat cum ar fi daca as face asta si inima mi-a stat.

Nu stiu cati dintre noi recunosc atunci cand viata lor nu arata asa cum si-au imaginat, cati sunt aceia care se mint si isi inchipuie ca nimeni nu o sa-si dea seama cat sunt de nefericiti cu ceea ce au facut din viata lor? Pentru ce sa ne mintim, pentru ce sa continuam sa ne ducem zilele in intunericul mastilor?

Astazi este despre acceptare! Azi accept ca am asteptat ani de zile sa ma apuc de scris, sa slabesc, sa fac actorie, sa fiu saptamanal in dojo, sa zambesc, sa cant (chiar daca nu am voce), sa meditez, sa citesc, sa fac orice ma face fericita. Accept ca mi-am trait viata pasiv. Am asteptat sa se faca noapte si sa ma culc in ultimii 10 ani. Inca din vremea studentiei incepusem cu aceste obiceiuri nepotrivite pentru un om ce-si doreste o viata fericita.

Azi accept ca nu este vorba despre oamenii din viata mea. Nu ei sunt cei care mi-au pus piedici, care mi-au cerut sa nu fac lucrurile care ma faceau fericita, nu ei sunt pricina lipsei mele de activitate.

Si azi accept ca totul se poate schimba. Ca nu trebuie sa mut muntii in fiecare zi. Ca nu trebuie sa fac tot ce n-am facut in 10 ani in 6 luni. Ca fiecare reusita are timp ei de incubare. Ca viata mi-a fost data sa o traiesc in fiecare zi. Azi pot sa citesc o pagina dintr-o carte, maine sa meditez 5  minute, poimaine sa fac un kata si odata pe luna sa scriu 5 randuri.

Azi accept ca nu mi-am pierdut ultimi 10 ani din viata, ci am ales sa am o altfel de experienta. Nu imi pare rau ca am ales sa ma trezesc acum, in aceasta zi si stiu ca de azi nu imi voi mai lega lanturi grele de maini si de picioare doar pentru a ma pedepsi pentru lipsa mea de activitate din anii ce au trecut. Nu mai vreau planuri superelaborate de cucerire a lumii, vreau doar un lucru care sa ma faca fericita pe zi, fie acela doar un zambet.

Azi am primit mai mult de atat. M-am trezit din amorteala, am pus mana pe telefon, am avut o conversatia placuta cu cineva drag, mi-am privit sotul cu multa iubire, am scris aceste randuri si am privit zambind cerul innorat cum picura iubire. Maine poate va fi doar un zambet si o sa fiu fericita pentru ca stiu ca e mai mult decat o viata traita pasiv.

Timpul trece mai frumos cand zambim!!!

ID-100172085