Numar zilele…

Posted on de drumulmeusprecasa

ID-10085939.jpg

Photo by imagerymajestic.

Azi noapte am simtit un dor nebun. Desi obosita, somnul ma ocolea, ducand cu el gandurile mele. Am inchis ochii si am inceput sa mi te readuc aminte. Ochii tai straluceau ca doua stele cazute din intunericul cerului, pe fata ta calma s-a asternut un zambet si parca iti puteam citi gandurile. M-am inrosit si simteam cu inima imi bate tare, de emotie, dor si drag. M-ai luat de mana si m-ai tras la pieptul tau, parfumul tau ma imbata si parca, timpul statea pe loc. Mi-ai cuprins fata cu mainile mari si m-ai sarutat pe frunte, apoi pe ochi, apoi usor ne-am contopit intr-un sarut. Iti auzeam inima batand si parca ascultam o muzica draga de demult. M-am lipit de pieptul tau, sa-ti simt caldura, mirosul si am simtit cum lacrimile imi curg usor, udandu-ti tricoul alb. M-ai strans in brate atat de tare incat am simtit ca nu vei mai putea sa-mi dai drumul niciodata, nici nu-mi mai doream sa o faci. Tremuram de nerabdare sa-mi povestesti nimicuri si sa ne privim apoi in tacere. Sa ne dezbracam de dor si sa ne contopim in placerea de a fi impreuna.

Cu dorul parca un pic alinat am adormit langa tine si te-am luat cu mine in vis. Numar zilele pana cand vom fi din nou impreuna. Te iubesc viata mea!

Crezi ca se cuvine sa ceri indrumare de la Dumnezeu?

Posted on de drumulmeusprecasa

ID-100365704

Photo by dan.

Azi simt in interiorul meu o durere apasatoare, simt ca sufletul meu e suparat. Am multe intrebari, dar una nu-mi da pace: ‘De ce crezi tu ca nu meriti sa vorbesti cu Dumnezeu?’

Of Doamne, te rog aseaza-te in sufletul meu si linisteste-l, caci simt ca durerea il sfasie. Nu, nu am patit nimic, viata nu mi-a dat nici o incercare grea pe care nu stiu cum sa o depasesc, nu ma intorc la Dumnezeu ca la ultima speranta, simt doar ca ceva nu e in regula. Ma simt pierduta, plina de teama si nu inteleg de ce? Se pare ca azi e una din zilele alea in care vrei doar sa plangi, sa te descarci, una din zilele in care viata isi cere drepturile, in care sufletul nu mai vrea si nu mai poate asa.

De ce ai ales drumul asta? Nu stiu… dar inteleg ca nu ma face fericita. Sufletul meu e trist pentru ca nu vede scapare, ma duc inainte si inapoi, ma hotarasc, ma razgandesc, a obosit.

‘De ce fac Doamne asta? De ce??? De ce nu pot sa am incredere in Tine? De ce nu Te iubesc destul??? De ce caut in alte parti ce pot gasi doar la Tine??? Ma simt captiva, sunt intr-o cusca fara scapare. Te rog salveaza-ma de mine!!!

Imi pare rau ca Te ranesc, ranindu-ma pe mine, dar nu stiu ce fac, nu ma inteleg  si nu mai pot trai in durere. Uneori Te simt atat de aproape, dar imi e teama sa-Ti vorbesc, parca as putea sa-ti spun ceva gresit si sa Te supar. Azi cred ca tot ce spun e gresit, dar am nevoie de indrumare. Am nevoie de Tine.’

Asa ma simt eu azi. Si cred ca avem cu totii zile din astea, cand tot ce ne-am dori e ca Dumnezeu sa ne tina in brate si sa ne zica, totul va fi bine. Dar noi ne temem, am invatat ca Dumnezeu e ocupat si ca nu trebuie sa Il deranjam cu prostiile noastre, ca trebuie doar sa fim recunoscatori, ca nu avem dreptul sa ne doara si sa fim asa. Am invatat ca pentru a vorbi cu Dumnezeu trebuie sa mergem la Biserica si sa vorbim poate cu un preot, dar nu, NU cumva sa vorbim direct cu El, nu sunt demni de asta.

Ei bine nu stiu de ce ma simt asa azi, poate nu m-am odihnit destul aseara, se stie ca lipsa de odihna ne afecteaza, poate sunt nemultumita de viata mea din anumite puncte de vedere, cine nu e sa arunce cu piatra, dar azi am avut mai mult curaj sa Il rog sa ma ajute. Vorbesc uneori cu El, dar timid cum am spus, parca sa nu Ii gresesc cu ceva. Azi Stie ca ceva nu e in regula cu mine, si o sa-L rog in continuare sa ma indrume.

Asta am simtit azi si nu imi e rusine, de aceea voi posta pe blog pentru ca face parte din mine. Nu sunt perfecta, nici nu vreau, nici nu pot, cum spune Elena Carstea. Sunt doar EU si acest blog reprezinta drumul meu spre casa, cu toate sentimentele si trairile mele.

Asa cum L-am rugat, Dumnezeu s-a asezat in sufletul meu, spun asta pentru ca durerea a disparut. Multumesc Doamne si sper ca cei ce vor citi vreodata acest text sa inteleaga ca este DREPTUL NOSTRU DIVIN SA-I CEREM INDRUMARE!!!

Cand simtiti ca nu mai stiti ce sa faceti nu va fie teama sa plangeti, sa va rugati si sa-I cereti indrumare, El este alaturi de noi intotdeauna, asteptand sa Ne indrume!

Concentraza-te asupra…

Posted on de drumulmeusprecasa

ID-100264811

Photo by Stuart Miles

Lucrurilor pe care ti le doresti, nu asupra celor pe care nu ti le doresti!

Iti spuneam ieri sa te observi, asa ca te intreb: Ai observat cat de mult atragi in viata lucrurile pe care nu ti le doresti? Cum in fiecare zi te plangi ca ai intarziat la munca, salariul este mic, ca munca pe care o faci nu iti place, ca nu ai timp pentru tine, ca esti prea obosit, ca oamenii din viata ta trag de tine in toate partile, ca ai rate la banca, ca nu mai stii cand ai fost ultima oara in concediu intr-un loc pe sufletul tau, ca nu ti-ai luat o pereche de pantofi de doua luni… si lista asta continua la nesfarsit.

Fii sincer, ai observat? Acum, daca ti-ai recunoscut tie, ca nu trebuie sa o faci pentru mine, stiu ca ai o mie de argumente pe care sa mi le spui si te-as crede, dar te rog sa te opresti, te rog sa nu le mai subliniezi cu pixul rosu, cu alte cuvinte te rog sa nu le mai dai putere asupra vietii tale.

Vezi tu, ceea ce apare in mod frecvent in viata ta se intampla datorita a ceea ce tu pastrezi in atentia ta, adica tocmai pentru ca tu te concentrezi pe aceste lucruri negative. Cu cat te plangi mai mult cu atat ai mai multe motive sa te plangi. Este o Lege Universala pe care daca o respecti poti avea cele mai frumoase si extraordinare lucruri si evenimente, dar si cele mai grele incercari.

Ca in absolut orice lucru pe care te hotarasti sa il sau incerci sa il faci pentru prima oara trebuie doar sa faci un pas. Un prim pas care nu va ramane nepremiat. Incepe cu a fi recunoscator pentru ca in aceasta dimineata, poate mai tarziu decat ti-ai propus, poate nu in cea mai buna forma, dar in aceasta dimineata ai deschis ochii si ai pasit intr-o noua zi.Stiu, afara ploua si bate vantul, dar tu ai o noua zi in fata, esti in viata si poti hotara cum va fi aceasta zi pentru tine. Poti sa zambesti, sa te bucuri ca ai un loc de munca unde sa te duci, ca vei primi un salariu la sfarsit de luna, cu care vei putea plati ralele pentru casa si masina pe care le-ai cumparat, poti sa te intalnesti cu prietenii dupa ce programul de lucru s-a terminat sau poti sa faci o plimbare prin parc singur, daca asta te incanta. Stai linistit prietenii te vor intelege. Anul asta daca asta iti doresti poti sa iti programezi si sa te gandesti la o mini vacanta in acel loc pe care de mult visezi sa il vezi, iar in ziua de salariu fa-ti o favoare, cumpara-ti perechea aceea de pantofi, te va face sa zambesti.

Nu-i asa ca doar citind toate astea ai zambit? Daca da, inseamna ca esti pe drumul cel bun, daca nu inseamna ca ai o gandire negativa cu care trebuie sa lucrezi. Nu e usor, dar merita orice efort, iti promit!

Dupa ce vei invata, pas cu pas sa te concentrezi pe lucrurile pe care ti le doresti, vor aparea in viata ta mici minuni, vei fi atat de incantat si vei decide ca asta e calea. Eu nu zic ca viata iti va fi pavata numai cu lucruri minunate, eu doar te sfatuiesc sa iei partea buna din orice lucru si sa te concentrezi pe ea, indiferent de cat de dificila este situatia in care te afli, pentru ca numai asa vei putea sa spargi tiparele gandirii negative, doar asa vei da de inteles ca orice ar fi ai luat decizia sa te bucuri de aici si acum, intarind lucrurile bune.

Stiu ca pare complicat, dar un prim pas e tot ce trebuie sa faci. Ai invatat sa te plangi, ai vazut ca asta face toata lumea si ai facut si tu la fel, pentru ca ai vrut sa te simti integrat, eu zic sa nu-ti fie rusine daca tu poti acum sa vezi partea buna in orice, daca esti intr-un cerc in care oamenii doar se plang, retrage-te de acolo, nu te uita la stirile care se concentraza doar pe lucruri negative, nu citi ziarele de scandal si incearca sa nu barfesti.

Te sfatuiesc sa citesti o carte motivationala, sa te uiti la un film de comedie, sa asculti muzica de relaxare si de ce nu poate sa inveti sa meditezi.

Relaxeaza-te, zambeste, traieste!

Cum pot sa-mi cultiv mentalitatea de care am nevoie?

Posted on de drumulmeusprecasa

ID-100365351

Alte intrebari care isi cauta raspunsurile. Totul incepe si se termina cu tine. Tu esti cel care stii in adancul sufletului tau ceea ce iti doresti, cum vrei ca viata ta sa arate, care iti sunt talentele si cat de multe poti realiza.

Primul pas: asculta-te, observa-te si urmeaza-te. Prea des urmam calea altor persoane, e drept ca pare mai usor sa calci pe carari batatorite, sa ai deja siguranta ca vei ajunge acolo pentru ca si altii au facut-o. Si iata cum iti dai volumul inimii tale la minim, sau il reduci de tot, ascultand de ceea ce este in exteriorul tau si traind inafara sufletului tau. Si tot mai des te simti nefericit, simti ca trebuie sa lucrezi mai mult, sa castigi mai mult, sa ai mai multi prieteni, sa calatoresti mai mult, sa faci mai mult, doar pentru a nu fi tu cu tine si pentru a nu-ti auzi chemarea interioara, pentru a nu simti durerea ca nu o urmezi.

Intr-o zi cand nimic nu te va mai ajuta sa fugi de tine, te vei opri, te vei cauta, te vei ruga sa iti auzi vocea interioara, si usor usor ea iti va vorbi. Te vei simti vinovat ca nu ai ascultat, dar vocea aceea va fi blanda cu tine si te va face sa intelegi ca acum e singurul moment care conteaza si asa cum iti doresti ea iti va spune toate secretele lumii si iti va darui viata de care fara sa stii ai fugit nebuneste pana acum.

Pasul doi: Atunci cand iti asculti vocea urmeaza-ti calea. Actioneaza! Fara sa te temi ca oamenii din jurul tau, aceia a caror cale ai urmat-o atata timp te vor judeca, te vor uri, te vor blama. Vei fi poate izolat, dar nu vei simti asta, pentru ca iti vei urma calea. Vei fi fericit in singuratate, pentru ca vei realiza ca nu mai ai nevoie de artificii pentru a fi fericit. Pentru ca ai descoperit secretul linistii si pacii interioare. Nu vei mai alerga dupa bani, prieteni si aventuri, pentru ca intelegi ca au fost doar refugii, iar tu acum esti liber si iti urmezi vocea inimii.

Pasul trei: Fericirea si linistea redobandite te vor face sa iti doresti sa imparti cu ceilalti din acest secret. Sa le arati calea spre inimile lor, dupa o perioada oamenii vor vedea schimbarea si isi vor dori sa afle ca ai facut, ce s-a schimbat in viata ta, cum de esti atat de fericit. Si daca simti ca ei vor sa afle cu adevarat, impartaseste-le secretul. Multi nu vor intelege, nu te supara pe ei. Altii vor simti ceva in interior si te vor cauta sa le mai spui, sa le deschizi si lor calea. Nu vei reusi sa o faci pentru ei, dar povesteste-le din experienta ta si asa vocea lor interioara va prinde putere putin cate putin, si intr-o zi cand se asteapta mai putin o vor auzi si o vor recunoaste.

Eu cred ca in viata asta merita sa facem si sa fim ceea ce suntem noi cu adevarat, sa nu imbracam costume si sa nu purtam mastile altora doar pentru ca aceia par sau nu sa aiba succesul pe care ni-l dorim, viata sau familia. Visezi la toate cele scrise anterior? Nu e rau dar fa-o in felul tau. Conform vocii sufletului tau, nu te alinia la standarde impuse, iesi din tipar si traieste TU, cum simti si vrei.

In randurile de mai sus este raspunsul meu la intrebarea din titlu, fiecare ar propriul raspuns! Indemnul meu pentru mine: Gandeste pozitiv! Iubeste-te si Traieste asa cum vrei! Si tot ce iti doresti vei avea!

 

Oare folosesti talismanul Gandirii pozitive?

Posted on de drumulmeusprecasa

ID-100303218

Ca si ceilalti oameni care sunt in procesul de dobandire a implinirii personale si urca frenetic pe scara evolutiei interioare, imi pun intrebari, citesc carti, particip la cursuri, meditez si conversez cu Dumnezeu. Exista in mine o cutie ferecata, iar in afara ei este atat de mult loc pentru reamintirea tuturor informatiilor cu care am fost inzestrata in clipa in care m-am nascut si am revenit pe pamant in acest nou corp.

Ma intreb din ce in ce mai des daca, acum cand mi-am amintit de binecuvantarea gandirii pozitive, o folosesc si cat la 100% dintr-o zi? Ma trag de maneca cand manata de obisnuita de a avea o gandire negativa, ma enervez pe lucruri marunte si pe care nu le pot schimba. Lucrez cu mine, imi inteleg sentimentele si apoi le las sa zboare in eter pentru ca eu sa redevin pozitiva si sa-mi las inima sa zambeasca din nou.

Beneficiile gandirii pozitive sunt nenumarate insa le vezi doar atunci cand ai incredere in acest talisman. Am fost invatati ca lucrurile nu sunt asa cum vrem noi. Ca totul este greu de obtinut, pana si lucrurile care nu costa bani, timp sau prea multa energie, cum ar fi o imbratisare, un sarut sau un te iubesc. Apoi am fost amentintati ca daca nu facem cum ni se spune, ce ni se spune si ceea ce poate nu ne place, atunci cu atat mai putin vom obtine ceea ce ne dorim. Am fost educati sa vedem intr-un anume fel de parinti, educatori, profesori si mai apoi sefi si colegi, iar acel mod de a vedea lucrurile nu a fost unul pozitiv, nu pentru oamenii aceia vroiau sa ne faca rau, ci pentru ca ei nu stiau alta cale. Dar eu acum stiu ca exista o alta cale.

Inima imi tresalta de fericire cand simte ca inteleg. Imi transmite fiori in tot corpul si simt fluturi in stomac, atunci cand simt efectele unei gandiri pozitive. Totul este mai usor. Totul!

Gandirea pozitiva ma face sa ma iubesc mai mult, sa ma uit in oglinda si sa zambesc, sa-mi spun esti geniala, te iubesc, fara ca aceste lucruri sa-mi para ciudate, fara sa ma simt neadecvata sau sa simt ca ma mint.

Gandirea pozitiva ma face sa fac totul cu placere, sa ma bucur de munca mea, de lucrurile mai grele sau mai usoare pe care le fac, ma face sa ma trezesc dimineata cu zambetul pe buze indiferent de ceea ce stiu ca ma asteapta in ziua respectiva.

Gandirea pozitiva ma ajuta sa fac alegeri sanatoase pentru viata si sanatatea mea, ma ghideaza cand mintea incearca sa paseasca pe drumurile gresite din trecut. Ea, gandirea pozitiva observa, asculta si nu judeca acele drumuri gresite, le lasa sa se desfasoare acolo in minte si apoi le elibereaza, fara ca ele sa intervina si sa ma faca sa imi doresc sa o iau pe acele cai.

Gandirea pozitiva ma elibereaza de modul in care obisnuiam sa judec oamenii, imi permite sa ii accept asa cum sunt si sa ma accept pe mine asa cum sunt, pentru ca oamenii pe care ii judec sunt de fapt propriile mele proiectii. Ma face sa inteleg ca nu fac decat sa ma judec pe mine judecandu-i pe ei.

Gandirea pozitiva ma imbratiseaza si ma ocroteste, imi ofera libertate si liniste si ma lasa sa imi creez viata minunata pe care mi-o doresc, fara limite, lipsa iubirii si griji.

Dupa tot ce am scris mai sus, si ar mai fi multe de scris, ce zici eu folosesc gandirea pozitiva? Poate nu 100%, dar in fiecare zi constientizez mai mult, ma observ mai mult si imi doresc mai mult sa o fac.

Recomand tuturor o carte care explica foarte bine acest concept: Lectura si punere in practica placuta! Cartea se numeste: Cheia succesului- Gandirea pozitiva scrisa de Napoleon Hill si W. Clement Stone.

Scrisoare catre …

Posted on de drumulmeusprecasa

ID-100141538

Draga mea,

Iti scriu astazi cu emotie in suflet, pentru ca viata ta m-a influentat si m-a transformat intr-un om mai bun, intr-o persoana care face, in loc sa vorbeasca, plina de incredere si cu o gandire pozitiva. Iti multumesc pentru inspiratie, pentru felul in care ti-ai atins obiectivele, ti-ai urmat inima si ti-ai implinit visele.

Ca si tine am fost o persoana cu multe kilograme in plus, cu incredere scazuta in mine, cu o dorinta arzatoare de a fi iubita, fara ca eu sa pot sa ma iubesc. Relatiile mele erau mereu sortite esecului pentru ca judecam oamenii si ii desconsideram, fie ca vorbim de prieteni, colegi, iubiti sau propria familie. Nu-mi placea locul in care lucram, dar nu aveam curajul sa plec, eram paralizata de frica, ingrozita ca voi fi judecata si tematoare pentru ziua de maine. Eram definitia esecului. In cea mai mare parte a timpului obisnuiam sa-mi spun lucruri de genul: ‘Esti o rusine!’, ‘Nu meriti sa fi iubita!’ sau ‘Nu vei fi niciodata fericita!’ An dupa an aceasta a fost temelia pe care mi-am construit viata, iar ea, viata, mi-a dat fiecare afirmatie pe un platou de argint.

Dar toate astea pana in ziua in care te-am cunoscut pe tine si m-am trezit din visul urat. Nu voi uita niciodata ziua in care te-am privit prima oara in ochi, te-ai uitat la mine si fara sa clipesti mi-ai spus: ‘Te iubesc!’, si chiar daca continui sa-mi spui ca ma iubesti de fiecare data cand ai ocazia, acea prima data mi-a schimbat tot cursul vietii.

M-ai invatat sa ma iubesc si sa ma accept asa cum sunt, ai avut rabdare cu mine atunci cand am incercat sa adopt o viata sanatoasa si demonii trecutului ma inconjurau incercand sa ma faca sa dau gres, ai fost acolo cand ma ingrijoram si m-ai invatat cum sa meditez, cum sa-mi linistesc mintea cand incearca sa ma saboteze. Cand mi-a fost dor mi-ai spus inchide ochii si imbratiseaza persoana de care iti este dor, am simtit caldura si linistea in bratele persoanei dragi, dupa care, ai luat telefonul si ai format numarul omului drag si m-ai lasat sa vorbesc pana imi alin dorul. Mi-ai pus in maini de fiecare data cand aveam intrebari, cartile cele mai potrivite din care am aflat raspunsurile ce nu-mi dadeau pace si mi-ai tinut discursuri pana in zori cand nimic din ce am descris mai sus nu parea sa functioneze. Ai avut rabdare si asa am invatat sa am rabdare, m-ai iubit indiferent de ce am facut, gandit sau simtit. M-ai lasat sa simt durerea si ai inteles, desi nu ti-a fost usor, ca asta este parte din viata si ca asa voi creste si voi ajunge acolo unde imi este menit sa merg, sa ajung si sa fiu. Ti-am citit randurile si m-au inspirat sa scriu, ti-am observat viata si mi-am dorit sa o traiesc pe a mea.

Iti multumesc pentru tot ceea ce insemni pentru mine!

Acum ma uit in oglinda si iti spun: ‘Te iubesc, draga mea!’

Nebunie sau curaj

Posted on de drumulmeusprecasa

A trecut o saptamana de cand am pornit spre o noua etapa a vietii mele. Au fost multe momente tensionate, regasiri emotionante si multe planuri noi de viitor. Acum sunt din nou in tren in drum spre coltisorul meu de rai. E atat de ciudat cum in sufletul meu se dau lupte crancene intre a ramane si a pleca din locuri cunoscute spre inntunecatul necunoscut.

Trag aer in piept si ma incarc cu toata forta si puterea necesara, am pornit pe un drum si nu mai este cale de intors, de razgandit, atunci cand traiesti fie si numai in imaginatie visul tau, sa nu faci ceea ce este necesar pentru a-l atinge, doare si te sperie mai mult decat orice drum necunoscut.

Cu harta, proaspat desenata cu creioane colorate, in mana, cu cativa banuti stransi cu grija in ultimele luni si cu prietenul, iubitul si sotul meu alaturi cu incredere nebuna vom scrie noi file in cartea vietii noastre.

Poti sa-i spui nebunie, poti sa judeci oricat, noi stim prea bine ca vom reusi, iar peste ani din coltisorul nostru de rai vom zambi si ne vom aminti cum am parcurs drumul si cum in ciuda tuturor greutatilor ne-am realizat visul si il traim in fiecare zi.

In viata singurul care face diferenta este curajul de a actiona!

 

In 6 luni

Posted on de drumulmeusprecasa

Zambesc uitandu-ma pe fereastra si contempland momentul prezent. Afara pe crengile copacului din fata casei au aparut cateva floricele de culoare roz, semn ca primavara e tot mai aproape. Ieri s-au implinit 7 luni de cand am pornit pe un nou drum. Aceste 7 luni au fost pline, de tot felul de experiente, de sentimente, de vindecari si de rupturi. Fiecare dintre cele enumerate avand scopul lor clar si binedefinit in drumul spre ma bine, spre evolutie.

In 7 luni am invatat foarte multe lucruri despre mine. Am recapatat o parte din puterea personala, am inteles ca pot sa fac orice imi propun, indiferent de starile pe care uneori le-am trait si care mi-au dat impresia ca nu mai pot si ca poate drumul asta nu e pentru mine.

Am invatat multe despre oamenii din viata mea, mi-am imbunatatit unele relatii si am invatat sa-i las sa plece pe ceilalti din viata mea atata vreme cat nici unuia dintre noi aceasta relatie nu ne mai folosea. Am invatat sa muncesc altfel, sa privesc oamenii cu alti ochi, am invatat ca daca vreau, pot 100%.

Amuzant sau nu am invatat ca la mine perioada de incubatie a unui vis este de aproximativ 6 luni. Am observat ca atat imi ia sa ajung la scopul dorit din momentul in care visul apare, apoi cat imi ia sa ma concentrez, sa vizualizez, sa planific, sa actionez si sa ating. Mi s-a parut fenomenal sa descopar acest lucru. Acum, dupa 7 luni in care am vizualizat, m-am concentrat, am planificat, am actionat stiu ca mai sunt doar cateva zile pana cand acest nou vis se va realiza si nu pot sa nu am un zambet imens pe fata.

Poate pentru unii 6 luni poate parea prea mult. Insa am invatat ca rabdarea este elementul cheie in drumul spre succes. Voi explica de ce ma bucur si sunt incantata de acest termen de 6 luni:

  • Atat a durat ca sa apara in viata mea casuta mult dorita, nu aveam bani sau posibilitati, am avut doar un vis
  • Atat a durat renovarea casutei si transformarea ei in caminul mult dorit de la momentul aparitiei ei in viata mea si pana la mutarea mea in ea
  • Atat a durat de la momentul in care am hotarat sa ma casatoresc pana la a transforma acest vis in realitate (nimeni nu a crezut ca asta se poate face in 6-7 luni, fara prea multi bani si ajutor, dar sa fie o nunta deosebita, asa cum am visat)
  • Atat a durat de la momentul in care am hotarat sa-mi gasesc un loc de munca mai bun pana cand acesta a aparut in realitatea mea
  • Atat a durat de la momentul in care am decis sa-mi triplez salariul pana cand acesta a ajuns sa fie de 4 ori mai mare.

Sunt doar cateva din lucrurile marunte pe care am reusit sa le realizez, cu rabdare si increderea ca se poate. Atat am avut un vis, rabdare si incredere. Acum odata cu intelegerea aceasta lucrurile care urmeaza sunt din ce in ce mai mari si din ce in ce mai impresionante.

Atat pentru azi! Curand o sa va explic cum am facut si de ce este nevoie sa ajungi acolo unde vrei, pentru ca m-am decis ca aceasta noua etapa sa fie una la vedere, explicata pas cu pas aici pe blog.

ID-10090953

Photo by imagerymajestic.

 

Sfarsit de capitol

Posted on de drumulmeusprecasa

ID-100111557

Photo by mrpuen.

A fost o zi lunga si iata-ma la sfarsitul ei cu laptopul in brate pregatita sa mai scriu o scurta poveste. Sunt intr-un moment in viata mea in care ma apropii de incheierea unei etape si recunosc ca privesc cu o oarecare teama spre viitor. Desi sunt fericita ca se incheie aceasta etapa, emotiile ma urmaresc si ma determina sa iau decizii, sa ma razgandesc, sa intorc fiecare posibilitate pe toate partile, sa revin la ceea ce am decis pentru ca mai apoi sa ma intreb daca asta e cea mai buna solutie sau nu.

Sunt un om care planifica, ma informez, calculez, masor si fac strategii. Cu rabdare urc fiecare treapta, aranjez fiecare piesa si compun tabloul mult dorit. Uneori…de cele mai multe ori lucrurile se aseaza perfect, alteori apare hazardul. Mereu imi ramane in minte hazardul, ma mir cat de repede imi uit reusitele, dar in fine, nu despre asta vreau sa vorbesc.

Cum spuneam, urmeaza o etapa noua, o etapa in care pot alege ce vreau sa fac, care este urmatoarea poveste pe care o voi adauga la cartea vietii mele si sunt speriata. Am tendinta sa aleg siguranta, chiar daca aceasta siguranta ma impiedica sa fac ce imi place cu adevarat. Si acum ca scriu asta, ma intreb ce imi doresc eu cu adevarat? E amuzant, dar visele mele nu au nimic in comun cu planurile ce compun etapa urmatoare. Am 30 de ani, sunt tanara, mai am timp sa imi indeplinesc si visele…asa ca hai sa ma mai inham la o noua aventura, departe de ceea ce imi place mie sa fac, doar pentru ca ce as vrea eu sa fac pare greu de realizat acum si aici.

Sunt constienta ca voi continua pe un drum paralel cu visul meu, cautand o siguranta a castigului si urmand calea usoara, calea a ceea ce stiu sa fac deja, pentru ca am mai facut asta cu un oarecare succes. In ultimul an m-am complacut in diverse situatii si apoi am ales, spre surprinderea tuturor, sa fac schimbari radicale, care mi-au adus anumite beneficii, dar mi-au si rapit momente pretioase alaturi de oameni dragi. In perioada asta am castigat si am pierdut, nu vreau sa trag linie sa masor rezultatele acum, toate la timpul lor.

Indraznesc acum sa cer ghidare, astept sa mi se arate o cale pe care sa pornesc. Chiar daca nu imi place sa ma arunc in gol, as vrea sa o fac, sa fie o noua experienta din care sa invat in drumul meu spre visele mele, inca o halta, plina de necunoscut si potential de crestere. Mi-am propus sa meditez,sa reflectez si sa cer ajutorul Creatorului si ca de fiecare data cea mai potrivita cale va aparea. Promit sa revin aici si sa relatez care au fost indiciile primite, pana atunci reflectati la ce puteti face astazi pentru a va indeplini visele de maine.

 

 

Tu esti judecat?

Posted on de drumulmeusprecasa

ID-100395919Photo by saphatthachat

In drumul meu spre casa m-am saturat sa ma simt neadecvata, defecta si sa fiu judecata, indiferent de ce as face. Inteleg ca e mai usor sa arati cu degetul, sa critici si sa-ti dai cu parerea cand nu este despre tine, cand nu esti tu cel pus sub lupa. Poate nici eu nu sunt mereu impacata cu deciziile mele, nu stiu daca drumul ales e cel mai potrivit, dar e alegerea mea si vreau sa traiesc cu ea fara ca cineva sa-mi spuna: mai bine faci altceva.

M-am saturat de parerile altora, de modul in care oamenii se uita la tine si isi zic in gand, fara sa poata sa isi controleze mimica si gesturile: ‘Vai saraca, si cand ma gandeam ca e ceva de capul ei.’ Daca ar fi sa invat ceva din toate sentimentele pe care le am acum, acel lucru ar fi sa nu mai judec la randu-mi. Nu stiu de cate ori ma voi mai intalni cu fetele lor pline de ‘compasiune’, dar stiu ca nu vreau sa ma vorbesc si sa mai comentez nimic din ce fac altii.

Cat despre mine, voi face in asa fel incat sa-mi traiesc viata cat mai departe de ochii lumii, cat mai frumos si mai aproape de adevar. Fara sa ma vad nevoita sa ma justific sau sa deschid usa sufletului meu tuturor. In lumea mea, familia si prietenii sunt departe, ma gandesc uneori ca poate daca gasesc drumul spre casa, vor fi si ei acolo. Dar astea sunt asteptari si cum despre asteptari am vorbit ieri, realizez ca asta este ceea ce mi-as dori dar nu si ceea ce se va intampla.

Cineva a zis mai bine sa fiu singur decat cu o companie nepotrivita, din fericire eu stiu ca nu sunt singura niciodata pentru ca Dumnezeu e alaturi de mine, chiar si atunci cand eu uit de El.

Azi desi pasarile tot mai canta superb si aerul proaspat al diminetii imi invadeaza camera, soarele se ascunde printre nori si uneori picura cate o lacrima, asa cum au cazut cateva lacrimi si pe obrazul meu. Am atat de multe de invatat in drumul meu spre casa…

Citim carti, mergem la cursuri si intalnim oamenii mai aproape in drumul lor spre iluminare si visam, aspiram la a ajunge ca ei, dar vrem totul imediat, dintr-o inghititura daca se poate, si astfel nu ne dam seama ca trebuie sa urcam pas cu pas si nu putem zbura. Prefer sa-mi traiesc viata minut cu minut, stiu unde vreau sa ajung, am rabdare.

Ii las pe toti cei care se uita la viata mea sa o priveasca cum vor ei, pentru ca oricum nu vor stii niciodata ce este acolo defapt, pentru ca s-au grabit sa judece, sa puna etichete si poate sa se simta superiori, inainte de a cauta adevarul.

Ii iert pe toti oamenii din viata mea care m-au facut sa ma simt neadecvata, defecta, m-au judecat si au stiut ei ce este mai bine pentru mine. Ii iert, fara sa sper ca intr-o zi vor vedea cum sunt eu cu adevarat, caci nu ma mai astept la nimic.

Ploaia s-a oprit si afara si in sufletul meu, iar razele soarelui isi fac loc printre nori…