Copila fiind adoram sa ma asez pe sezlongul vechi cu panza patata de vreme si lemnul scorojit al bunicii, in zilele de vara calduroasa, la umbra nucului tanar din curte. Cum intrai pe poarta in partea dreapta o mana de iarba acoperea acea bucata din gradina din nordul Bucurestiului, iar pe langa gard se gaseau diverse flori si cativa pomi fructiferi. De multe ori ma descaltam si stateam cu picioarele pe iarba verde, adulmecand mirosul trandafirilor. Stateam acolo si citeam ore in sir, uitam de mine, de lume, de tot. Calatoream alaturi de personajele principale ale cartilor pe care le citeam si uneori lasand cartea pe piept, dupa ce priveam cu zambetul pe buze cateva minute cerul albastru, inchideam ochii si visam la cum va fi viata mea cand voi fi mare.

• 

Uneori, indrazneam sa povestesc celor din jurul meu, despre cum va fi viata mea de adult, si cel mai des vedeam sprancene ridicate, expresii faciale nemultumite si chiar comentarii de genul: ‘Si unde o sa tii tu calul ala? La bloc? Tu crezi ca viata la tara e asa usoara? Mai bine baga-ti mintile in cap si vezi-ti de scoala!’, simteam dispretul la adresa viselor mele si neincrederea. Dar cu toate astea, visele mele erau mai vii, mai colorate si mai mari. Am inteles inca de pe atunci ca unele lucruri e bine sa le tii pentru tine si sa te bucuri tu de ele, in imaginatia ta, pana cand ele vor deveni realitate.

Nascuta si crescuta in Bucuresti, mai mult la bloc, nu am inteles niciodata de ce ma simt atat de atrasa de natura, de verde, cum de ador mirosul pamantului ud si sa ma plimb in picioarele goale prin iarba, pe pamant sau chiar si pe bucatile de beton de prin curte. Ma atrageau animalele, si chiar aveam o comunicare profunda cu ele, simteam ca imi vorbesc, iar cand eu vorbeam cu ele, simteam ca ma inteleg.

Imi amintesc cand am fost prima oara la tara, la o prietena de familie si cum ma simteam in largul meu, imi placea sa merg cu vaca la pascut, tin minte ca abia asteptam sa vina ziua mea, pentru ca faceam cu schimbul si chiar imi placea sa o si mulg si sa beau laptele proaspat fiert. Imi amintesc cum urmaream ore in sir fiecare miscare a calului, imi placea sa il privesc fix in ochii lui mari si aposi, iar cand eram in caruta, mai ales atunci cand se strangea fanul de la camp, si veneam cu el acasa, cocotata pe malderul de paie, la inaltimea aceea, ma simteam atat de aproape de cer, simteam ca zburam liber, precum pasarile.

In drumul meu spre casa am fost inspirata de natura, mereu cu un gand la cum ar fi daca viata mea s-ar petrece intr-un sat, daca as avea o casuta mica, o livada cu pomi fructiferi, cel putin un catel negru si o pisica alba, pasari in curte, un leagan de lemn si libertatea sa fiu eu.

Ideea cum ca la tara nu sunt conditii este depasita. Avem si WC in curte, dar si in casa. Putem sa facem dus in curte vara cu apa incalzita de soare si senzatia e de nepretuit, dar si in casa. Cand vine vorba de spalat rufe sa nu iti imaginezi ca merg la rau si frec hainele de pietre, ci folosesc ca si atunci cand stateam la bloc, masina automata de spalat rufe. Pentru ca stateam intr-un apartament mic in Bucuresti, am decis acum cativa ani sa luam o masina de spalat rufe cu uscator, spatiul pentru uscat fiind foarte mic, ca sa nu zic inexistent. Acum uscatorul e perfect pentru perioada de iarna, iar vara ador sa usuc hainele la soare in curte. Si, desi ador sa caut variante mai ecologice cand vine vorba de spalat rufele, uneori testez produsele de ultima generatie in materie de detergenti.

De aproximantiv 10 luni fac parte din comunitatea BuzzStore, o „comunitate de lideri de opinie (BUZZeri), a caror parere conteaza atat pentru cei cu care intram in contact zi de zi in mod direct sau prin retelele de socializare, cat si pentru dezvoltatorii de noi produse si servicii.” Ca si membru al comunicatii primesc spre testare, cele mai noi produse si servicii lansate pe piata, in functie de profilul meu de consumator. Iar acest lucru se face foarte usor si de la tara, pentru ca am internet, pot posta si transmite informatii pe retelele mele de socializare despre aceste produsele testate, in cazul in care imi plac evident. Produsele sunt transmise prin curier, rapid si facil. Cat despre aceste doua produse Persil Deep Clean, Persil discs 4 in 1 si Gel Universal Persil, am numai cuvinte de bine. Noua formula Persil are o combinație unică de enzime care pătrunde in profunzimea petelor chiar și la temperaturi scazute de pana la 20°C, indepartand și cele mai încapatanate pete, asigurand şi un consum de energie redus pentru spalatul hainelor. Cum spuneam sunt preocupata si de protejarea mediului înconjurator, m-a bucurat sa descopar ca Persil foloseste o cantitate redusa de plastic pentru ambalaj ce ajuta la reducerea emisiilor de dioxid de carbon, sustinand un viitor mai verde pentru noi toti. Pe langa faptul ca beneficiază de ambalaje reciclabile, invelisul capsulelor Persil este 100% solubil in apa.

Revenind la viata la tara, nu mi-am imaginat niciodata ca viata trebuie sa fie grea, de ce as fi facut-o, visele pareau naive si copilaresti, dar undeva in ele se ascundeau posibilitati nelimitate. Am vizualizat viata la tara, cu partea romantica a lucrurilor descrisa mai sus, dar imi asum si recunosc ca exista si aspcete mai putin romantice. Drumuri de tara pline de gropi si de praf in zilele secetoase, si munti de noroi in zilele ploioase, lipsa parcurilor si a supermarcheturilor la fiecare pas, trezitul de dimineata pentru a da drumul si de mancare la pasari si la animalutele din ograda. Munca pamantului, daca vrei sa mananci un fruct sau o leguma de la tine din gradina. Am auzit de multe ori ca poate fi o problema si lipsa mall-urilor, a cinematografelor sau a restaurantelor pentru anumite persoane, pe mine asta nu m-a deranjat insa niciodata. Ce este drept e ca cel mai greu sa ajungi la spital, o policlinica sau o clinica particulara daca ai nevoie de analize sau tratament, asta comparativ cu momentul in care locuiam in Bucuresti, dar si pentru asta se gasesc solutii, iar viata la tara ajuta si la preventie.

Daca inca nu ti-ai dat seama din cele relatate mai sus, unele din visele mele nebunesti de copil, adolescent si chiar adult, s-au indeplinit. M-am mutat la tara, intr-un sat la 100 de km de Bucuresti. Lucrez de acasa, full time din Martie 2020, iar acum un an si jumatate puteam doar sa visez ca acest lucru poate fi posibil, compania de IT la care lucrez abia facea demersuri timide spre a facilita Lucru de acasa pentru cateva zile pe luna. Aveam un plan care sa ma ajute sa fac tranzitia catre viata la tara, dar stii vorba aceea „Spune-i lui Dumnezeu planurile tale, si o sa rada :)”. Ei bine, da, a ras si mi-a aratat ca planul meu de 10 ani nu era pentru mine, cumva mi-a demonstrat inca odata ca noi suntem cei care nu putem vedea posibilitatile, din cauza propriilor limitari.

La casa fost nevoie de retusuri mai mari sau mai mici, pentru a crea locul potrivit pentru noi, si a transforma acest mic colt in acasa pentru moment, pana cand vom construi casuta despre care iti pomeneam anterior. Pentru mine evenimentele petrecute in ultimul an si jumatate in lume si in tara noastra, au adus in fata adevaruri triste, despartiri dure, izolare, distantare, moarte, dar si reorganizare. M-am intors catre mine mai mult, si mi-am cautat mai mult de sanatate, am facut curatenie in dulap, dar si printre oamenii toxici ce existau in viata mea. A fost nevoie sa imi schimb radical stilul de viata, dar am fost si promovata la locul de munca, am contribuit mai mult si am putut sa schimb si sa aduc mai multa valoare, atat pentru mine, cat si pentru companie si colegii mei. Si am facut acest lucru prin pasiune si dedicare, prin ceea ce stiu, am studiat si m-am pregatit an de an. Am simtit ce inseamna aprecierea, atat din partea sefilor, cat si din partea colegilor.

Am avut mult timp pentru mine, pentru sotul meu si pentru relatia noastra. Si mi-am dat voie sa fac si ce imi place, chiar daca am avut teama ca nu sunt destul de buna, nu am experienta, nu am mai facut x sau y lucru. Am facut si atat. Ca si acest articol, mi-am adunat gandurile, ideile si le-am asternut asa cum am stiut si am putut.

Asadar doar cerul este limita 🙂

Daca ti-a placut nu ezita sa apreciezi articolul, eu promit sa revin cu alte povesti din Drumul meu spre casa.

Numai bine!