In dimineata asta cu greu mi-am trezit corpul adormit din asternuturile racoroase, desi in vis auzeam ciripitul pasarelelor de la geamul meu. Am deschis ochii si un zambet larg s-a asezat pe fata mea, m-am intins cu miscari lenese de felina si am asteptat cateva minute acolo pe salteaua pufoasa asemeni unui nor alb de pe cerul albastru. Dupa ce mi-am alintat trupul cu un dus caldut si cu miresme relaxante, l-am acoperit cu haine colorate si lejere, mi-am luat geanta, telefonul cu castile si am plecat.

Pe strada fredonam o melodie. In fata mea apareau siluete, se apropiau, observam grijile, cearcane, mers apasat sau domol, umeri lasati, caldura apasatoare amortise miscarile oamenilor. Ei treceau pe langa mine, ma fixau si parca treziti din gandurile lor, se intrebau ce nu e ok la mine. Ii vedeam cufundati in telefoanele lor, atingand frenetic ecranele cautand cu disperare ceva. O tipa vorbeste tare, gesticuleaza si se agita, o aud desi am muzica la maxim in casti, zambesc si fredonez in continuare melodia mea.

Ajunsa in piata, fetele taranilor din spatele tarabelor sunt la fel de lipsite de viata, triste si preocupate, nu primesc nici aici raspuns la zambet.

Ies din piata si ma plimb pe strada, vad o printesa imbracata in roz de vreo doi anisori, cu parul prins in codite si cu ochisori vioi de culoarea smaraldului, ma priveste sfioasa si zambeste, ii intorc zambetul si o salut.

Sunt multumita, am intalnit azi sute de oameni si doar un pui de om ce mi-a zambit.