Photo by mrpuen.

A fost o zi lunga si iata-ma la sfarsitul ei cu laptopul in brate pregatita sa mai scriu o scurta poveste. Sunt intr-un moment in viata mea in care ma apropii de incheierea unei etape si recunosc ca privesc cu o oarecare teama spre viitor. Desi sunt fericita ca se incheie aceasta etapa, emotiile ma urmaresc si ma determina sa iau decizii, sa ma razgandesc, sa intorc fiecare posibilitate pe toate partile, sa revin la ceea ce am decis pentru ca mai apoi sa ma intreb daca asta e cea mai buna solutie sau nu.

Sunt un om care planifica, ma informez, calculez, masor si fac strategii. Cu rabdare urc fiecare treapta, aranjez fiecare piesa si compun tabloul mult dorit. Uneori…de cele mai multe ori lucrurile se aseaza perfect, alteori apare hazardul. Mereu imi ramane in minte hazardul, ma mir cat de repede imi uit reusitele, dar in fine, nu despre asta vreau sa vorbesc.

Cum spuneam, urmeaza o etapa noua, o etapa in care pot alege ce vreau sa fac, care este urmatoarea poveste pe care o voi adauga la cartea vietii mele si sunt speriata. Am tendinta sa aleg siguranta, chiar daca aceasta siguranta ma impiedica sa fac ce imi place cu adevarat. Si acum ca scriu asta, ma intreb ce imi doresc eu cu adevarat? E amuzant, dar visele mele nu au nimic in comun cu planurile ce compun etapa urmatoare. Am 30 de ani, sunt tanara, mai am timp sa imi indeplinesc si visele…asa ca hai sa ma mai inham la o noua aventura, departe de ceea ce imi place mie sa fac, doar pentru ca ce as vrea eu sa fac pare greu de realizat acum si aici.

Sunt constienta ca voi continua pe un drum paralel cu visul meu, cautand o siguranta a castigului si urmand calea usoara, calea a ceea ce stiu sa fac deja, pentru ca am mai facut asta cu un oarecare succes. In ultimul an m-am complacut in diverse situatii si apoi am ales, spre surprinderea tuturor, sa fac schimbari radicale, care mi-au adus anumite beneficii, dar mi-au si rapit momente pretioase alaturi de oameni dragi. In perioada asta am castigat si am pierdut, nu vreau sa trag linie sa masor rezultatele acum, toate la timpul lor.

Indraznesc acum sa cer ghidare, astept sa mi se arate o cale pe care sa pornesc. Chiar daca nu imi place sa ma arunc in gol, as vrea sa o fac, sa fie o noua experienta din care sa invat in drumul meu spre visele mele, inca o halta, plina de necunoscut si potential de crestere. Mi-am propus sa meditez,sa reflectez si sa cer ajutorul Creatorului si ca de fiecare data cea mai potrivita cale va aparea. Promit sa revin aici si sa relatez care au fost indiciile primite, pana atunci reflectati la ce puteti face astazi pentru a va indeplini visele de maine.