Astazi a inceput ca un vis, soarele de sus de pe cer imi mangaia fata somnoroasa, am deschis geamul si am respirat aerul proaspat al diminetii, afara se auzeau pasarile cantand asa cum numai ele stiu sa o faca, copii se jucau in drum spre scoala, iar eu am imi exprimam recunostinta pentru minunile acestei dimineti.

Ieri a fost o zi incarcata, cu lucruri frumoase, cu sentimente minunate, dar si cu multa tensiune. Mi-am dat seama cat de mult rau imi fac anumite emotii declansate de anumiti oameni din viata mea. Desi luasem o hotarare referitare la acest aspect si la cum voi gestiona relatiile respective, doar sa vorbesc despre acest subiect ma macina pe interior. Imi declansa atata durere datorata dezamagirii, incat desi incercam sa ma conving ca sunt ok, corpul meu imi dadea semne ca acest lucru nu este adevarat.

Nu am avut incotro si mi-am recunoscut fata de mine sentimentele. Imi doream si ma ASTEPTAM ca de data asta sa fie altfel. Sa ingropam securea razboiului si sa traim fericiti pana la adanci batraneti. Am decis sa iert, sa uit, sa las totul in urma, sa sterg tot ce fusese plin de mazga, sa curat si sa lustruiesc relatia noastra de prietenie. Insa mi s-a dovedit inca odata ca lupul isi schimba parul dar naravul ba. Am tras de relatia asta ani de zile, ASTEPTAND ca ceva sa se schimbe, ignorand semnele ce apareau, iar si iar, incercand sa-mi deschida ochii pentru totdeauna. Imi era greu sa ACCEPT ca totul a fost doar de fatada, ca toate momentele petrecute impreuna nu au contat, ca PRIETENIA nu a existat.

Acum cand scriu aceste randuri retraiesc un pic din tot ce a insemna pentru mine aceasta relatie si ceva imi spune ca nu gresesc cand simt ca daca imi face rau mai bine ma indepartez. Acest lucru in acest moment, uitandu-ma la cerul albastru si ascultand pasarile cantand, imi da un sentiment de pace si liniste. Ca si cum s-a finalizat o etapa importanta si a ramas loc pentru ceva nou, real si sincer.

Astazi am inteles inca odata de ce nu e bine sa ai ASTEPTARI, de ce nu trebuie sa pui oamenii pe un piedestral si sa proiectezi asupra lor imaginea perfectiunii. Oamenii sunt oameni, gresesc uneori, ajuta alteori, se caiesc uneori si nu accepta ca au facut ceva nepotrivit alteori. Oamenii sunt oameni cu calitati si defecte, si unele si altele sunt perfect potrivite pentru ei. Ca oamenii sunt perfecti asa cum sunt, total deacord, insa noi avem impresia ca perfectiunea inseamna sa fii fara cusur. Ei bine nu, azi inteleg ca nu este asa. Si inteleg ca daca ceva nu imi face bine inseamna ca nu trebuie sa il consum. Si aici ma refer la un fel de mancare, un job, o relatie sau o carte pe care am inceput sa o citesc si nu imi place.

Desi in mintea mea am proiectat deja modul cum as vrea sa ies din aceasta relatie si mi-am creat niste ASTEPTARI la cum ma voi simti cand voi face acest pas, inca de pe acum stiu ca nu se va intampla asa cum ma ASTEPT, iar asta stiu sigur ca nu este un lucru rau.

Am inteles ca atunci cand creezi ASTEPTARI esti cel mai usor de dezamagit sau de surprins. Ma bucur ca sunt multe domenii in viata mea in care acest OBICEI nu isi face simtita prezenta, caci as trai probabil o dezamagire continua. Azi am decis sa invat sa nu imi mai fac ASTEPTARI, nu stiu cat o sa reusesc, dar aleg sa o fac.

Azi pur si simplu soarele straluceste mai frumos iar pasarile canta divin.

Traieste fara sa astepti, traieste clipa prezenta!